Toma de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Toma de la Zografu, egumen, a primit cununa muceniciei pe Sfântul Munte Athos la 10 octombrie, între anii 1274 și 1284, împreună cu douăzeci și cinci de frați ai lui din Mănăstirea Zografu.

În anul 1274, împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat cu tărie să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei ce se abătuseră. Pentru aceasta, Sfântul Munte a fost atacat de oștiri latine și de mercenari, care au chinuit mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era în mod deosebit vulnerabilă, pentru că împăratul nu voia să se învrăjbească cu grecii și prefera să-⁠și verse mânia asupra mănăstirilor de alt neam.

Aflând prin minune de apropierea ostașilor, egumenul Toma a vestit frăția că cei ce vor să scape trebuie să fugă din mănăstire, iar cei ce doresc mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsonufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, un al doilea Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eutimie, Domentian, Partenie și patru mireni lucrători ai căror nume nu se știu. S-⁠au închis în turnul mănăstirii. Când au sosit, ostașii latini au dat foc turnului. În timp ce ardea, mucenicii lui Hristos cântau psalmi și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și așa și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu.

Cuviosul Toma este pomenit împreună cu ceilalți mucenici zografeni și în Soborul cuvioșilor athoniți, la 4 iulie, zi mobilă.