Varsanufie de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Varsanufie de la Zografu, la Muntele Athos, este numărat între cuvioșii mucenici de la Zografu. În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o trădau. Pentru aceasta, Sfântul Munte a fost atacat de oștile latine și de mercenari, care au ucis mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era mai ușor de lovit, căci împăratul nu voia să-⁠i înstrăineze pe greci și își vărsa mânia pe mănăstirile unor alte neamuri.

Aflând în chip minunat că oștenii se apropie de mănăstire, egumenul Toma i-⁠a înștiințat pe frați că cei ce vor să scape să fugă, iar cei ce doresc mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, încă un Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian și Partenie, și patru mireni lucrători, ale căror nume nu se cunosc. S-⁠au închis în turnul mănăstirii. Sosiți acolo, latinii au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Născătoarei de Dumnezeu și așa și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu, la 10 octombrie, între 1274 și 1284.

Sfântul Varsanufie este pomenit la 4 iulie (zi mobilă) în Soborul cuvioșilor Athosului, după stilul nou.