Vasa

Sfânta Mucenică Vasa era soția unui preot păgân și locuia la Edessa, în Macedonia, cu fiii ei Teognis, Agapie și Pistos. Crescută în cucernicie creștină, i-⁠a învățat și pe fii dragostea de Hristos. Pe vremea împăratului Galeriu (305-311) soțul a pârât-⁠o, cu fiii, înaintea guvernatorului. Cei care nădăjduiau în Mântuitorul, cu toată amenințarea, au refuzat să aducă jertfă idolilor. Atunci au început să-⁠i chinuiască pe fii în fața mamei: cel mai mare, Teognis, a fost atârnat și sfâșiat cu cârlige de fier; copilul Agapie a fost jupuit de la cap până la piept; apoi au trecut la cel mai mic, Pistos. Mama îi încuraja și îi îndemna să rabde fără cârtire chinurile pentru Hristos. În cele din urmă fiilor li s-⁠au tăiat capetele (după o tradiție la Edessa din Macedonia, după alta la Larisa din Tesalia).

Vasa a fost închisă în temniță și lăsată flămândă, dar un înger o hrănea cu hrană cerească. Apoi au căzut asupra ei multe chinuri: călăii au încercat s-⁠o ardă, apoi s-⁠o înece, au aruncat-⁠o fiarelor, dar, păzită de harul Duhului Sfânt, a rămas nevătămată. Când a fost dusă în temniță, a făcut țăndări statuia lui Zeus. A fost aruncată în mare, dar pe neașteptate a venit o barcă și trei tineri luminoși au urcat-⁠o pe ea (cuviosul Nicodim Aghioritul socotea că tinerii erau fiii ei, plecați din această lume înaintea ei). După opt zile, fericita mamă a ajuns din barcă pe insula Alon, lângă Cizic. Conducătorul locului i-⁠a cerut să aducă jertfă idolilor și, primind un refuz hotărât, a bătut-⁠o cu vergi, apoi a poruncit să-⁠i taie capul. Biserica Georgiei o pomenește, împreună cu fiii, la 21 august (stil vechi; 3 septembrie stil nou).