Vasile Liharev

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Liharev, preot, s-⁠a născut la 25 martie 1871 în satul Teșilovo, ținutul Klin, gubernia Moscova, în familia diaconului Alexei Dmitrievici Liharev. A absolvit în 1886 școala teologică din Dmitrov și în 1894 seminarul din Bethania și a fost hirotonit preot la biserica Icoanei Maicii Domnului de la Kazan a Mănăstirii Golovino, unde a slujit până la închiderea ei. Mănăstirea de maici din Golovino se înființase în 1893, iar biserica ei fusese ridicată prin hotărârea țăranilor și darurile moșierilor; mai târziu s-⁠au adăugat un spital și o casă pentru călători. În războiul ruso-⁠japonez părintele Vasile a fost preot de regiment. La întoarcere a revenit la mănăstire; până în 1914 s-⁠au ridicat catedrala, clopotnița și un azil.

În prigoana de la sfârșitul anilor douăzeci autoritățile au luat mănăstirii biserica de lemn, dar slujba a continuat în catedrală. În decembrie 1928 doi trimiși ai comitetului executiv volostal au cerut voie să cerceteze clopotnița, spunând că vor s-⁠o dărâme, iar consiliul parohial a trimis imediat la autorități documente care arătau că clădirile bisericii nu pot fi dărâmate după plac. Autoritățile au spus că a fost o neînțelegere. La 4 mai 1929, în Vinerea Mare, o adunare a muncitorilor din fabricile din jur a hotărât să ceară la Moscova închiderea bisericii, ceea ce a stârnit o puternică nemulțumire în rândul credincioșilor. În noaptea de Paști a lui 1929 ateii au pregătit în clubul de lângă biserică un film antireligios la miezul nopții, în timpul procesiunii. Când a început procesiunea, în club s-⁠a stins curentul și filmul s-⁠a oprit, apoi s-⁠a aflat că firele fuseseră tăiate. A început o anchetă, iar credincioșii au fost învinuiți că ar fi vrut să-⁠i ardă de vii pe atei. Martorii comuniști au dat declarații mincinoase, iar la 1 iunie 1929 a fost arestat vistiernicul bisericii, Alexandru Ivanovici Drîndin. La 21 iunie a fost arestat și părintele Vasile, chemat la OGPU pe Lubianka. A spus că la 6 mai, trecând pe lângă stâlpul cu firele tăiate, oamenii din mulțime i-⁠au spus că cineva tăiase firele, iar el nu știa nimic. La 16 august 1929 Drîndin a primit patru luni de închisoare, iar părintele Vasile a fost eliberat cu interdicția de trei ani de a locui în Moscova și în alte șase mari orașe. A ales Tula.

După sfârșitul surghiunului, la 28 iulie 1932, s-⁠a întors acasă. Mănăstirea fusese adusă într-⁠o stare jalnică: catedrala făcută club, în cripta ctitorilor un depozit de cereale, iar azilul luat, așa că a primit în casa lui monahiile bătrâne. A slujit la biserica Semnului din satul Aksinino și a fost făcut protoiereu cu mitră. Mulți veneau la el după sfat și mângâiere: țărani, învățători, oameni de știință.

În 1937, în valul de prigoană, au fost interogați cei care puteau mărturisi împotriva lui. La 28 septembrie un chiriaș al lui a spus că îl primesc pe părintele preoți, între ei cumnatul lui, protoiereul Artoboleski, că vin două învățătoare și că părintele predică mai ales tinerilor, se bucură de mare popularitate. Un alt martor a spus că în vara lui 1936 părintele a comparat proiectul Palatului Sovietelor cu turnul Babel, care s-⁠a prăbușit, așa se va prăbuși și zidirea puterii sovietice. La 15 noiembrie 1937 părintele Vasile a fost arestat și închis la Taganka, i s-⁠au luat decorațiile din războiul ruso-⁠japonez, crucea pectorală și mitra. La 19 noiembrie a negat toate mărturiile. La 25 noiembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Vasile Liharev a fost împușcat la 27 noiembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo.

Este pomenit la 27 noiembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.