Vilhelm de Volpiano

Sfântul Cuvios Vilhelm de Volpiano a fost un reformator monahal și constructor de mănăstiri, născut în Piemont, în nordul Italiei, și adormit la 1 ianuarie 1031 la Fécamp, în Normandia. Biserica îl pomenește ca egumen al mănăstirii Saint-⁠Bénigne din Dijon.

Era fiul unui conte din Volpiano și s-⁠a născut pe insula San Giulio din lacul Orta. De la șapte ani s-⁠a format la o mănăstire benedictină din Vercelli, unde a primit îmbrăcămintea monahală, iar în 987 a intrat la Cluny, sub Sfântul Maiolus, cu râvnă pentru îndreptarea vieții monahale. Preoțit în 990, a fost egumen al mănăstirii Saint-⁠Bénigne din Dijon, pe care a făcut-⁠o un loc de rugăciune, de învățătură și de cultură și mama a vreo patruzeci de alte mănăstiri din Burgundia, Lorena, Normandia și nordul Italiei.

În 1001 a fost chemat de ducele Richard al II-⁠lea al Normandiei să ridice din nou mănăstirea din Fécamp, apoi a întemeiat altele în Normandia și a adus îndreptarea monahală la Jumièges. Tradiția îi atribuie și lucrări la mănăstirea Mont-⁠Saint-⁠Michel. A înființat mănăstirea Fruttuaria din Piemont, a fost blând cu cei săraci și ferm față de cei puternici, și a lăsat și o culegere de cântări. Viața lui a fost scrisă de ucenicul său, monahul Raoul Glaber.

Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 1 ianuarie (pe stil nou).