Vladimir Proferansov

Sfântul Preot Mucenic Vladimir Proferansov (1874-1937) a fost protoiereu la Moscova, învățător al Legii lui Dumnezeu și secretar personal al Patriarhului Tihon. A refuzat să devină informator al poliției politice, a fost exilat, iar în 1937 a fost împușcat la poligonul Butovo. A fost trecut între sfinți în anul 2000. Se pomenește la 2 decembrie.

Familia și începuturile

S-⁠a născut în familia unui slujitor al bisericii: tatăl său, Alexandru Ivanovici, a fost citeț la mănăstirea Novodevici, iar mama, Maria Feodorovna, născută Malinina, era casnică. Familia avea patru copii, trei fii și o fiică, și locuia într-⁠o casă proprie, pe strada Mala Țarițînskaia (azi Pirogovskaia). În 1897 s-⁠a căsătorit cu Maria, fiica preotului Petru Malinin, iar fiul lor a murit la unsprezece ani.

A absolvit seminarul din Moscova în 1898 și mulți ani a fost învățător de Lege a lui Dumnezeu în diferite școli moscovite, fiind răsplătit de mai multe ori pentru munca sa pentru instruirea poporului. În același timp a slujit ca paraclisier, din 1902 ca citeț, la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Starîe Luciniki, în Moscova, unde a fost apoi starostele (1915), diacon (1916) și, din 1918, funcționar la Consiliul eparhial al Moscovei. La 25 iulie 1920 a fost hirotonit preot și trimis la aceeași biserică. Din 1923 a fost secretarul personal al Patriarhului Tihon și a fost ridicat protoiereu. În 1924 a primit crucea pectorală pentru munca sa în cancelaria Patriarhului. Mai târziu a primit dreptul de a purta mitra. A fost egumenul bisericii Sfântul Gheorghe până la închiderea ei, în 1932, și a lucrat la Sinod, pe lângă mitropolitul Serghie.

Prima arestare

Poziția lui înaltă, faptul că îl cunoscuse bine pe Patriarhul Tihon și pe mitropolitul Serghie, precum și apropierea bisericii sale de clădirea OGPU de pe Lubianka au făcut ca organele să încerce să-⁠l atragă la colaborare. La 9 ianuarie 1932 a fost chemat la interogatoriu și a fost silit să devină informator, dar nici sfaturile, nici amenințările nu au dat roade. Ancheta a cerut să semneze o declarație că va păstra în taină absolută convorbirea, sub amenințarea pedepsei cu moartea. După refuz, a fost arestat la 8 februarie 1932 și închis la Butîrka.

La interogatorii a negat orice grupare în jurul său, orice adunări ilegale sau orice vorbă împotriva puterii sovietice. A recunoscut doar că atunci când se dau pomelnice cu cei întemnițați îi pomenește mereu. Chiar și când a fost întrebat dacă recunoaște învinuirea, a răspuns calm că nu se simte vinovat de agitație antisovietică. Pe 14 martie 1932 a fost condamnat la trei ani de surghiun la Semipalatinsk, unde a lucrat ca contabil la spital și unde l-⁠a cunoscut pe preotul Constantin Nekrasov, care l-⁠a chemat apoi la Mojaisk.

Ultimii ani și mucenicia

S-⁠a întors din surghiun în 1935 deja grav bolnav și, neavând voie să locuiască la Moscova, s-⁠a stabilit la Mojaisk, la locuința sa de pe strada Krasnoarmeiskaia. Duminica și la sărbători slujea împreună cu părintele Constantin la biserica Sfântul Prooroc Ilie, dintr-⁠un sat din apropiere, mergând pe jos. Locuia singur, lăsându-⁠și familia la Moscova, și în toate chestionarele scria că este „singur”, ca să-⁠și ferească rudele de prigoană.

La 5 decembrie 1937 a fost arestat din nou, împreună cu zece alți preoți din Mojaisk, învinuit de activitate contrarevoluționară ascunsă. N-⁠a recunoscut nicio vină și a răspuns la interogatoriu ca și mai înainte, că nu cunoaște și n-⁠a făcut nicio activitate contrarevoluționară. La 9 decembrie 1937 a fost condamnat la moarte de troika NKVD și la 15 decembrie, zece zile după arestare, a fost împușcat la poligonul Butovo, împreună cu părintele Constantin Nekrasov și alții. Mormântul lui este necunoscut.

Singura lui fotografie păstrată poartă un îndemn scris de mâna lui: când îți este greu, când te temi de oameni și de tine însuți, când te încurci în gânduri și fapte, spune-⁠ți că vei iubi pe cei cu care te așază viața, și vei vedea cum totul se ușurează și se desfășoară. În anul 2000, Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei. Este cinstit mai ales la biserica Sfântul Gheorghe din Starîe Luciniki, unde se află icoana lui și o expoziție dedicată lui.