Zaharia din Ancha

Sfântul Ierarh Zaharia din Ancha a fost episcop de Ancha în veacul al IX-⁠lea, făcător de minuni, contemporan cu Grigorie de Hanzta. Știrile despre el sunt în Viața lui Grigorie, scrisă de Georgie Mercule în 951. Copil fiind, a fost păstor în Klarjeti. Odată a pregătit, ca un preot, o jertfă înaintea cinstitei cruci; copiii s-⁠au adunat în jur și au cântat „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot” și „Doamne, miluiește”, iar peste Zaharia s-⁠a pogorât din cer un stâlp de lumină. Atunci trecea pe drum episcopul de Ancha, care s-⁠a împărtășit din mâna copilului, l-⁠a dus la Ancha și i-⁠a povestit minunea ecclesiarhului, iar oamenii vrednici l-⁠au crescut la mănăstirea Tbeti. După mulți ani Zaharia a ajuns episcopul eparhiei Ancha, purtând de grijă și mănăstirilor din Șavșeti și Klarjeti, între care și cele întemeiate de Grigorie.

Viața povestește minunile lui. Odată, o stâncă de deasupra mănăstirii Tbeti s-⁠a clătinat, iar monahii au fugit îngroziți din chilii; Zaharia, rămânând pe loc, le-⁠a spus: „Mâine veți vedea această stâncă așezată într-⁠un loc nepericulos”, și așa s-⁠a întâmplat. Altă dată, într-⁠o zi de toamnă, a binecuvântat cu semnul crucii o mierlă care ciugulea strugurii din vie și pasărea a căzut moartă; când a făcut din nou semnul crucii, mierla a înviat. Când stoluri de lăcuste au năvălit peste Ancha, a trimis preoți să le închidă drumul cu toiagul lui, iar Domnul, prin harul slujitorului Său, a nimicit multe lăcuste. O altă minune a fost uciderea, prin puterea rugăciunii, a doi balauri apăruți deodată în vii. Pomenirea lui se săvârșește din 2003, la 5 octombrie (stil vechi; 18 octombrie stil nou).