Zaharia

Sfântul Cuvios Zaharia a fost cizmar în Constantinopol, în veacul al VII-⁠lea, un om simplu a cărui viață sfântă a fost descoperită unui alt cucernic, Ioan. Sinaxarul sfântului Nicodim Aghioritul păstrează povestirea lor.

Ioan, un om bogat și slujitor în lume, care disprețuise plăcerile vieții și petrecea nopțile în rugăciune, a mers într-⁠o noapte la biserica Sfânta Sofia, a găsit ușile închise și s-⁠a așezat în nartex. Atunci a văzut venind o lumină și, după ea, un bărbat cucernic. Când omul a ajuns la porțile încuiate, a îngenuncheat, s-⁠a rugat, a făcut semnul Crucii și porțile s-⁠au deschis singure. A intrat luminat, s-⁠a rugat în biserică și a ieșit, iar ușile s-⁠au închis. Ioan l-⁠a urmat până la o căsuță mică din apropierea scării Sfântului Mucenic Iulian și a aflat că era cizmarul Zaharia, căsătorit, dar trăitor în curăție. Zaharia i-⁠a spus că toată averea lui sunt trei arginți și jumătate, cu care cumpăra piei pentru meseria lui; din câștig, o parte, cea mai dreaptă, o dădea lui Hristos, adică săracilor, iar cealaltă o cheltuia pentru nevoile casei.

Este pomenit la 17 noiembrie (stil nou), împreună cu Ioan.