Zosima de Orenburg

Cuviosul Zosima de la Orenburg (Zaharia Prokofievici Karțev, în lume) a fost egumen al schitului Sfântul Nicolae din Orenburg. S-⁠a născut în 1860 în stanița Nijneozernaia din gubernia Orenburg și a adormit în 1920 la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Orenburg. Potrivit unor știri, ar fi fost în viață încă în 1923, dar scurta lui viață nu mai pomenește aceasta. A fost cinstit multă vreme ca sfânt local în mitropolia Orenburgului.

Înainte de monahism

Era cazac din Orenburg, a terminat școala administrației cazăcești și s-⁠a căsătorit cu Pelaghia Matveevna. Au avut șapte copii, dar au rămas în viață numai fiicele Matrona și Evdochia. În 1896, dorind viața monahală, cu încuviințarea soției, s-⁠a așezat pe o înălțime de pe malul râului Samara, lângă satul Pokrovka. După șapte ani a plecat în pelerinaj la locurile sfinte: Voronej, Kiev și mănăstirea Diveevo. Într-⁠o scrisoare din 1906 către un monah de la mănăstirea Sfânta Treime din Kiev a descris arătări minunate ale Sfântului Iona al Kievului și ale Sfântului Ioan de Kronstadt.

Monahismul

În 1906 Zaharia Prokofievici a început lucrările pentru întemeierea unei mănăstiri. Până în 1910 s-⁠a ridicat și s-⁠a sfințit o biserică de casă în numele Sfântului Ierarh Nicolae Făcătorul de Minuni și s-⁠a zidit o clopotniță. În 1909, printr-⁠un ucaz al Sfântului Sinod, comunitatea monahală a fost înființată ca schitul Sfântul Nicolae, aflat sub mănăstirea Adormirii și Sfântul Macarie din Orenburg. În toamna lui 1910, cu încuviințarea soției, care s-⁠a călugărit și ea mai târziu, Zaharia a primit tunderea în monahism cu numele Zosima și a fost întărit ca staroste al schitului. Apoi a fost hirotonit ierodiacon, iar în vara lui 1911 ieromonah. În 1911 s-⁠a zidit o clădire pentru frați, cu biserica icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Mănăstirea a înflorit și a primit mulți locuitori. În iulie 1917, prin hotărârea Sfântului Sinod, ieromonahul Zosima a fost ridicat la rangul de egumen. Din începutul războiului civil, văzând durerea și moartea, egumenul Zosima, după mărturia monahilor, îndemna pe toți la pace, în predici și în convorbiri private. Îi îndemna pe frați și pe enoriași să se roage pentru rudele aflate în luptă.

În august 1919 a fost arestat sub învinuirea de contrarevoluție și închis în închisoarea gubernială din Orenburg, dar a fost mai târziu achitat. Ultimele zile ale vieții le-⁠a petrecut în grija mănăstirii, în rugăciune și în răbdarea bolilor. După mărturiile păstrate, a adormit în 1920, la șaizeci de ani, și a fost îngropat lângă altarul bisericii Sfântul Nicolae a mănăstirii.

Cinstirea

În 2014 s-⁠a aflat mormântul cuviosului Zosima, după care cinstirea lui păstrată în popor s-⁠a întărit. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, în ședința din 27 decembrie 2024, a hotărât să fie proslăvit cuviosul Zosima și i-⁠a stabilit pomenirea la 24 septembrie, ziua ocrotitorului său, Sfântul Mucenic Zosima de la Kalutino. Notația „13 octombrie după calendarul vechi” din fișă nu se potrivește cu 24 septembrie. La 27 februarie 2025 mitropolitul Petru (Mansurov) al Orenburgului a săvârșit Sfânta Liturghie, la care s-⁠a făcut slujba proslăvirii cuviosului Zosima.