Acvilin de Milano

Sfântul Mucenic Acvilin din Milano, numit și Acvilin din Köln, a fost un preot misionar și predicator în Germania și în alte țări europene, cinstit ca mucenic de Biserica Catolică și de cea Ortodoxă. Este pomenit la 29 ianuarie. Anul morții lui este nesigur; în izvoarele moderne se dă 1015.

S-⁠a născut la Würzburg, într-⁠o familie nobilă (după izvorul grecesc, o familie de eretici), și a studiat teologia la Köln, unde a fost hirotonit preot. I s-⁠a oferit scaunul episcopal al Kölnului, dar l-⁠a refuzat, voind să rămână preot misionar și predicator. A mers la Paris, unde, după tradiție, a vindecat în chip minunat câțiva bolnavi de holeră. Din pricina aceasta i s-⁠a oferit scaunul Parisului, dar și acesta l-⁠a refuzat. A mers la Pavia, unde a predicat împotriva catarilor, a maniheilor și a arienilor, apoi la Milano, la biserica San Lorenzo. Potrivit tradiției locale, a fost înjunghiat de un adept al uneia dintre aceste secte, împreună cu însoțitorul său, Constanțiu (Costanzo), lângă Porta Ticinese, pe Via della Palla. Trupul i-⁠a fost aruncat într-⁠un canal, apoi a fost găsit și îngropat în bazilica San Lorenzo din Milano. Capela Sant'Aquilino îi este închinată și este adesea zugrăvit cu mâinile împreunate în rugăciune și capul ridicat spre cer; în alte chipuri, cu o sabie înfiptă în gât.

Datele sunt nesigure. Bollandiștii au așezat sosirea lui în Italia în 489, în vremea lui Teodoric, și moartea în 526, dată care s-⁠ar potrivi cu trecerea longobarzilor de la arianism la catolicism, în vremea lui Teodelinda (pe la 627), dar pot fi persoane diferite. În Milano este ocrotitorul hamalilor (facchini), pentru că trupul lui a fost găsit de hamali, și în ziua morții lui, în procesiunea hamalilor „Balla”, organizată de frăția cu acest nume, i se face cinste. Nu trebuie confundat cu un alt Acvilin, ucis în 484 în vremea regelui vandal arian Hunerik, nici cu un episcop al Kölnului cu același nume.