Așot cel Mare

Sfântul Drept-⁠credincios Așot cel Mare a fost un principe conducător al Iberiei, adică al Georgiei de azi, din familia Bagrationi, cel dintâi din ea care a ajuns la această treaptă, în jurul anului 813. Din Tao-⁠Klarjeti, unde avea scaunul, a luptat să mărească stăpânirile Bagrationilor, a căutat ocrotirea bizantină împotriva năvălirilor arabe și a fost ucis în jurul anului 826. Se numește și Așot Curopalatul, după titlul bizantin pe care l-⁠a purtat. A fost ocrotitor al culturii creștine și prieten al Bisericii și a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană. Este pomenit la 29 ianuarie.

Era fiul nobilului iberian Adarnase, care întemeiase stăpânirea ereditară a Bagrationilor în Tao-⁠Klarjeti, azi în nord-⁠estul Turciei, și al unei fiice a prințului Nerse al Iberiei. Mai întâi n-⁠a izbutit să se așeze în Iberia de mijloc, Șida Kartli, pentru că arabii stăpâneau Tbilisi. S-⁠a așezat în ducatul său moștenit, Klarjeti, unde a refăcut cetatea Artanuji, zidită, se spune, de regele Vahtang Gorgasali în secolul al V-⁠lea, și a primit ocrotirea bizantină, fiind recunoscut ca principe și curopalat al Iberiei. Ca să înnoiască țara pustiită de arabi și de epidemii de holeră, a ocrotit comunitățile monahale întemeiate de Grigol Handzteli și a încurajat așezarea georgienilor acolo, așa că centrul politic și religios al Iberiei a fost mutat în sud-⁠vest, în Tao-⁠Klarjeti. De aici a luptat să recâștige pământuri georgiene din stăpânirea arabilor și, deși nu totdeauna cu izbândă, a luat mare parte din ținuturile vecine, de la Tao la sud-⁠vest până la Șida Kartli la nord-⁠est, între ele Kola, Artani, Javaheti, Samțhe și Trialeti. Doar Kahetia, la răsărit, a scăpat de el.

Când emirii arabi din Caucaz deveneau tot mai neatârnați, califul l-⁠a recunoscut pe Așot ca principe al Iberiei, în jurul anului 818, ca să-⁠l înfrunte pe emirul răzvrătit al Tbilisiului. Alături de regele abhaz Teodosie al II-⁠lea, a învins pe emir la Ksani și a alungat pe kahetieni din ținuturile Iberiei centrale. Norocul Bagrationilor s-⁠a întors când, în 827 sau 828, viceregele califului în Arminiya a pornit să întărească autoritatea arabă în Caucaz. Așot era, se pare, încă în viață atunci, deci data morții din cronica lui Sumbat, 826, este îndoielnică, iar uciderea s-⁠a petrecut mai probabil la 29 ianuarie 830. Alungat de arabi din Iberia de mijloc, s-⁠a retras în valea Nigali, unde a fost ucis de trădători la altarul unei biserici. Țara lui a fost împărțită între cei trei fii ai săi: Bagrat I, Adarnase al II-⁠lea și Guaram. A fost căsătorit cu Guaramavri, care a murit în 836, și a avut și o fiică, măritată cu Teodosie al II-⁠lea al Abhaziei.