Adrian din Cezareea

Sfântul Mucenic Adrian din Cezareea Palestinei (numit și Adrian din Batanea) a murit în anul 308 (după un izvor, 309) și a pătimit la Cezareea Palestinei împreună cu sfântul Eubul. Pomenirea lui este la 5 martie, iar a lui Eubul la 7 martie; după izvorul ucrainean, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Adrian la 3 februarie.

Adrian a venit din Batanea la Cezareea Palestinei împreună cu Eubul, ca să viziteze și să slujească obștea creștină de acolo, și să-⁠i cerceteze pe alți mărturisitori. La sosire, la porți, au fost întrebați de ce au venit și au spus adevărul, pentru care au fost pe loc închiși de strajă, din porunca guvernatorului Firmilian, care i-⁠a pus să fie chinuiți. La 5 martie Adrian a fost aruncat unui leu în amfiteatru. Leul l-⁠a sfâșiat, dar nu l-⁠a omorât, așa că Adrian a fost apoi omorât cu sabia. Peste două zile, judecătorul care l-⁠a osândit și pe Eubul la aceeași soartă i-⁠a oferit libertatea dacă va aduce jertfă idolilor. Eubul a refuzat și a fost martirizat, întâmpinând același sfârșit.

Au fost ultimii dintre mulții mucenici uciși în cei doisprezece ani de prigoană din Cezareea. Pe icoane, Adrian din Palestina este înfățișat ca un om de tip armean, foarte puternic, fiindcă s-⁠a luptat cu leul, cu barbă de mărime mijlocie, în tunică mai jos de genunchi, încins, purtând deasupra o manta scurtă, iar pe cap, o căciulă.