Conon din Isauria

Sfântul sfințit mucenic Conon din Isauria a trăit, după povestirea Vieții lui, scrisă în vechime târzie, dar care pretinde să înfățișeze întâmplări din primele veacuri creștine. Fișa noastră pune moartea lui în jurul anului 250. Se pomenește la 5 martie (stil vechi). Despre el nu avem alt izvor decât Viața.

Viața

S-⁠a născut în Vitinia, lângă orașul Isauria din Asia Mică, oraș ai cărui locuitori primiseră creștinismul de la Apostolul Pavel. Încă din tinerețe, după povestire, Arhanghelul Mihail l-⁠a acoperit și l-⁠a ajutat în toate greutățile. Părinții lui erau păgâni. Au căsătorit cu el o fată, Ana, pe care Conon a convins-⁠o să rămână fecioară; au trăit ca frate și soră, rugându-⁠se împreună și ținând o viață aspră, fără să încalce vreodată postul. Dăruindu-⁠se cu totul lui Dumnezeu, Conon și-⁠a adus părinții la creștinism. Tatăl lui, Sfântul Nestor, a murit mucenic pentru că i-⁠a mustrat pe închinătorii la idoli.

Curând au murit și mama și soția lui, îngropate lângă tatăl lui. Conon a continuat să slujească lui Dumnezeu, dedicându-⁠se ostenelilor monahale, postului și rugăciunii. Prin predica lui printre păgâni mulți au alergat la Hristos. În Isauria au început curând prigoane crude împotriva creștinilor, iar Sfântul Conon a fost cel dintâi care a pătimit pentru Hristos. Au vrut să-⁠l silească să aducă jertfă idolilor, dar a refuzat și a răbdat toate chinurile. Mulți creștini și locuitori din Isauria s-⁠au ridicat cu arme împotriva chinuitorilor; speriați de popor, mulți au fugit, iar isaurienii l-⁠au găsit pe sfântul sfințit mucenic Conon rănit și plin de sânge. Sfântului Conon i-⁠a părut rău că nu a fost învrednicit de moartea muceniciei. După doi ani de viață a murit în pace și a fost îngropat lângă rudele lui și lângă soția lui.