Conon Grădinarul

Sfântul Mucenic Conon Grădinarul, numit și Conon din Perge, a fost un mucenic din Imperiul Roman, născut în secolul al III-⁠lea la Nazaret, mort în jur de 250 (după izvorul sârb în 251) la Magydos, în Pamfilia. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 5 martie (după calendarul nou 18 martie), cea Catolică la 4 februarie; este posibil să fie de fapt două persoane diferite.

Conon venea dintr-⁠o familie creștină grecească din Nazaret, era blând și neprefăcut. În vremea lui Deciu a fost muncit pentru Hristos fiindcă a refuzat să aducă jertfă zeilor păgâni. A rămas neclintit în credința creștină și a mustrat aspru pe judecătorii păgâni pentru nebunia lor. A fost omorât la Perge (în Pamfilia, în Asia Mică, după alt izvor în Frigia sau Pisidia): i-⁠au bătut piroane prin picioare și a fost silit să alerge în fața propriului car, legat de carul căpeteniei, târât până a căzut istovit. Atunci s-⁠a rugat ultima oară lui Dumnezeu și și-⁠a dat duhul. Richard Bauckham a propus că Conon ar putea fi ultima rudă cunoscută (desposyni) a lui Iisus Hristos, pe temeiul acestui pasaj din Mucenicia lui Conon: „Sunt din cetatea Nazaretului din Galileea, sunt din neamul lui Hristos, a Cărui închinare am moștenit-⁠o de la strămoșii mei și pe Care Îl cunosc ca Dumnezeu peste toate”. Când împăratul bizantin Constans al II-⁠lea a intrat în Roma prin Porta Appia în campania lui din Italia împotriva longobarzilor, deasupra porții se afla o piatră cu o cruce săpată, având dedesubt, în greacă, numele Sfinților Gheorghe și Conon, iar deasupra cuvintele „mulțumire lui Dumnezeu”.