Ioan Șișman

Ioan Șișman a fost țar al Bulgariei, cu scaunul la Târnovo, din 1371 până în 1395, ultimul stăpânitor de acolo înainte de cucerirea otomană. A fost ucis de sultanul Baiazid la 3 iunie 1395. În tradiția poporului bulgar este un domnitor legendar și vitejesc, iar în tradiția Bisericii, numărat între binecredincioși.

Începuturile

S-⁠a născut în 1350 sau 1351, ca fiu cel mare al țarului Ioan Alexandru și al celei de-⁠a doua soții a acestuia, Sara-⁠Teodora, evreică trecută la ortodoxie. Nașterea lui a pus din nou chestiunea urmașului la tron. Ioan Alexandru avea doi fii mai mari din prima căsătorie, cu Teodora a Valahiei; cel mai mare, Mihail Asan al IV-⁠lea, fusese pus urmaș și împreună-⁠stăpânitor, dar a murit în luptă cu turcii, în 1355. Probabil Sara-⁠Teodora a stăruit ca fiul ei să fie ales, deși după sistemul vârstei, urma Ioan Sratsimir. Chestiunea s-⁠a hotărât în favoarea lui Ioan Șișman, pentru că era născut în purpură, adică după încoronarea tatălui. Până la sfârșitul lui 1355 a fost proclamat urmaș și împreună-⁠țar. Ioan Sratsimir a primit Vidinul, probabil ca despăgubire, și în 1356 s-⁠a proclamat țar acolo. Împreună cu tatăl și cu fratele mai mic, Ioan Asan al V-⁠lea, Ioan Șișman a prezidat sinoade la Târnovo, la sfârșitul anilor 1360.

Domnia

A fost proclamat țar la moartea tatălui, la 17 februarie 1371, în jur de douăzeci de ani. A moștenit numai o parte a țării: ținuturile dintre Iskăr și Silistra, valea Sofiei, părți din Rodopi și nordul Traciei. În apus, Vidinul îl recunoștea țar pe Sratsimir, iar în răsărit, despotatul Karvunei nu mai recunoștea domnia de la Târnovo. În 1371, la Marița, oastea sârbă a lui Vukašin a fost nimicită de turci, care au înaintat în Balcani. Șișman a fost silit să-⁠i recunoască drept stăpâni și și-⁠a dat sora, Tamara, în haremul sultanului Murad. Turcii au luat Sofia în 1383 și Nišul în 1385. În 1386 a încercat să recapete Valahia și Dobrogea, fără izbândă. Încurajat de izbânda creștinilor la Pločnik, în 1387, a încetat să mai plătească sultanului. Turcii l-⁠au asediat la Nicopole, iar ca să-⁠l salveze, a dat turcilor Drăstarul.

Căderea Târnovei

În 1393 turcii au luat capitala Târnova. Doi ani mai târziu, sultanul Baiazid I a luat Nicopole, înaintând pe neașteptate dinspre nord, l-⁠a chemat pe Șișman sub pretext de înțelegere și l-⁠a pus să fie decapitat, la 3 iunie 1395. Cu el s-⁠a sfârșit domnia de la Târnovo.

Cultura vremii lui

Cu toată slăbiciunea militară și politică, în vremea lui Bulgaria a rămas un mare centru de cultură, iar ideile isihaste au stăpânit Biserica; patriarhul Eftimie al Târnovei a fost cea mai însemnată figură a culturii. S-⁠au scris și s-⁠au tradus multe texte și s-⁠a făcut o îndreptare a scrisului. După căderea țării, mulți învățați s-⁠au refugiat în alte țări ortodoxe și au dus cu ei roadele culturii bulgare. În folclorul bulgar este înfățișat ca un domnitor legendar, care a luptat cu disperare împotriva puterii covârșitoare a otomanilor, și numeroase locuri și cetăți îi poartă numele. Era văr cu țarul sârb Ștefan Uroš al V-⁠lea.