Nicolae Pokrovski

Sfântul Preot Mucenic Nicolae Pokrovski a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse în gubernia Simbirsk și a fost împușcat la 18 martie 1919, în satul Goriușki, ținutul Sengilei. În 2006 a fost numărat între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei și în Soborul Sfinților din Simbirsk.

S-⁠a născut în 1864 într-⁠o familie de preot. A învățat la seminarul teologic din Simbirsk, pe care l-⁠a terminat în 1889, și a slujit ca citeț la biserica Nașterii lui Hristos din satul Șerauți, ținutul Buinsk. În 1891 episcopul Varsonufie al Simbirskului și Sîzranului l-⁠a hirotonit diacon, apoi preot la biserica Icoanei Maicii Domnului de la Vladimir din satul Staroe Nikulino. A predat Legea lui Dumnezeu la școala locală a zemstvei. În 1895 a fost mutat, prin hotărârea consistoriului duhovnicesc din Simbirsk, la mănăstirea de maici Buna Vestire din satul Kașpir, ținutul Sîzran, unde a slujit treisprezece ani.

În 1898 a primit brâul preoțesc, iar în 1906 skufia și medalia „În amintirea domniei împăratului Alexandru al III-⁠lea”. În 1907, în vreme de secetă și foamete în regiunea Volga, a organizat strângerea de pâine pentru cei flămânzi, pentru care, la 12 august 1908, a primit mulțumirea înaltă a Maiestății Sale Împărăteasa Maria Feodorovna. În același an a primit mulțumirea consiliului școlar eparhial.

În 1908, după rezoluția arhiepiscopului Iacov al Simbirskului și Sîzranului, a fost numit paroh al bisericii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie al Tesalonicului din satul Goriușki, ținutul Sengilei. În timpul „războiului Ciapan”, în noaptea de 18 martie 1919, a fost arestat de o ceată de soldați roșii. A fost împușcat prin hotărârea comitetului revoluționar al raionului Goriușki, pentru „instigare și predică de însoțire contrarevoluționară înaintea răsculaților”. Împreună cu soția sa Elena a crescut pe nepoata rămasă orfană, Valia.

În 2006, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la propunerea eparhiei Simbirskului, a fost numărat între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.