Piran din Cornwall

Cuviosul Piran din Cornwall (Pyran, Perran) a fost un egumen și sfânt din veacul al V-⁠lea, în Cornwall, probabil de neam irlandez. Este ocrotitorul minerilor de cositor și, în mod obișnuit, socotit ocrotitorul Cornwallului, deși Mihail și Petroc au și ei drepturi asupra acestui titlu. Drapelul lui, o cruce albă pe câmp negru, este drapelul comitatului Cornwall, iar pomenirea lui cade la 5 martie.

Originea Cei mai mulți cercetători socotesc că Piran a fost irlandez, că a trăit un timp în Țara Galilor și că a fost izgonit din Irlanda din pricina propovăduirii sale înflăcărate a Evangheliei lui Hristos. G. H. Doble îl credea galez, din Glamorgan, pe temeiul unei capele închinate lui la Cardiff, astăzi pierdută. Din vremea evului mediu a fost identificat cu Sfântul Ciaran din Saighir, întemeietorul mănăstirii de la Seir-⁠Kieran din comitatul Offaly. Joseph Loth a arătat însă, pe temeiuri lingvistice, că numele Piran și Ciaran nu pot ține de aceeași persoană. Charles Plummer a propus identificarea cu Ciaran din Clonmacnoise, dar aceasta este îndoielnică, pentru că acel sfânt a murit tânăr de febră galbenă și a fost îngropat la Clonmacnoise.

Viața Viața Sfântului Piran, scrisă în veacul al XIV-⁠lea, probabil la catedrala din Exeter, este o copie a unei vieți mai vechi, în irlandeza mijlocie, a lui Ciaran din Saighir, cu părinți deosebiți și cu un sfârșit schimbat, în care apar lucrările lui din Cornwall, mai ales amănunte despre moartea lui și mutarea raclei lui. Din acest motiv cercetătorii socotesc că nu se poate trage din ea o istorie sigură.

După tradiție, păgânii din Irlanda l-⁠au legat de o piatră de moară și l-⁠au aruncat de pe o stâncă în marea furtunoasă. Marea s-⁠a liniștit îndată, iar Piran a ajuns cu bine pe țărmul nisipos din Cornwall, numit astăzi Perranzabuloe. A trăit întâi ca pustnic, apoi mulți creștini au venit la el, și au întemeiat mănăstirea Lanpiran, al cărei egumen a fost. Tot după tradiție, într-⁠o zi pe vatra lui înnegrită, poate făcută din piatră de cositor, s-⁠a topit cositorul într-⁠o cruce albă, de unde ar veni drapelul Cornwallului. Un izvor târziu spune că a fost ucis în 480 de regele Teodoric sau Tador al Cornwallului, iar odată cu el au fost îngropate la Perranzabuloe moaștele Fericitului Martin egumenul, aduse de el din Irlanda.

Cinstirea Piran a fost îngropat la Perranzabuloe. Moaștele lui au fost aflate mai târziu și împărțite în toată țara, între altele puse în catedrala din Exeter, iar capul lui s-⁠a păstrat într-⁠o raclă în vechea biserică din Perranzabuloe. Biserici și izvoare îi sunt închinate în Cornwall, iar în Bretania îi poartă numele satele Loc-⁠Pezran și Saint-⁠Péran. Pomenirea lui este la 5 martie, iar un calendar din Launceston dă și data de 18 noiembrie. La Perranzabuloe se ține obiceiul Sărbătorii lui Perran în ultima zi de luni din octombrie, iar în duminica dinainte se slujește la locul vechiului lui paraclis.