Teofil al Cezareei

Sfântul Teofil a fost episcop al Cezareei Palestinei, în veacul al II-⁠lea, și a murit în jurul anului 196. Cezareea era orașul numit mai înainte Turris Stratonis (Turnul lui Straton). Pomenirea lui este la 5 martie. Numele lui înseamnă „iubitor de Dumnezeu”.

Unul dintre izvoare spune că a fost învățătorul lui Clement al Alexandriei, iar Eusebiu spune doar că era un om bine cunoscut. La sfârșitul veacului al II-⁠lea s-⁠a aprins o dispută despre data prăznuirii Paștilor, de data aceasta între Victor, episcopul Romei, și Policrat, episcopul Efesului. Creștinii din Asia Mică, unde Policrat era episcop la Efes, încheiau postul și prăznuiau Paștile în ziua a 14-a a lunii nisan, zi a Paștilor Vechiului Testament, în orice zi a săptămânii ar fi căzut această dată, după tradiția primită de la apostolii Ioan Evanghelistul și Filip. La Roma Paștile se prăznuiau duminica de după 14 nisan, după un obicei mai nou. Obiceiul de a prăznui la 14 nisan era mai vechi, dar către sfârșitul veacului al II-⁠lea se răspândea tot mai puțin între creștini.

În 196 Victor a adunat la Roma un sinod local, care a întărit obiceiul apusean: duminica de după vinerea Patimilor. Sinoade asemănătoare s-⁠au ținut și în alte ținuturi: al episcopilor din Pont, sub conducerea celui mai vechi episcop, Palma; al episcopilor din Galia, sub conducerea lui Irineu; unul în Osroene și unul la Corint, sub conducerea episcopului Vachil. Toate au hotărât să se prăznuiască Paștile duminica de după 14 nisan.

Narcis, episcopul Ierusalimului, Teofil al Cezareei, Casiu, episcopul Tirului, Clar al Ptolemaidei și alții au ținut un sinod în Palestina, care a hotărât tot ca Paștile să se prăznuiască duminica de după 14 nisan. Eusebiu al Cezareei citează în „Istoria bisericească” un fragment din hotărârea acestui sinod, publicat sub numele lui Teofil în volumul al 5-lea din Patrologia Greacă. Al 43-lea capitol din cartea sfântului Ieronim „Despre bărbații iluștri” este închinat lui Teofil, iar viața lui este cuprinsă în „Acta Sanctorum” la 5 martie. Se spune și că el a susținut prăznuirea Nașterii Domnului la 25 decembrie, dar aceasta se află într-⁠un singur izvor.