Aldo Pustnicul

Aldo Pustnicul a fost monah și pustnic italian, care a trăit probabil în veacul al VIII-⁠lea, și este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus. Se știe puțin sau nimic despre el; numele este de origine longobardă, de la ald, „bătrân, înțelept”.

Se crede că a dus viața de pustnic mai întâi în preajma Bobbio-⁠ului, unde a devenit probabil monah, apoi în pădurea de la Carbonara al Ticino, lângă Pavia, unde se afla vechea mănăstire columbaniană Santa Maria di Carbonaria. Regula columbaniană îngăduia și viața de obște, și cea de pustnic. După moartea lui s-⁠a ridicat un oratoriu cu numele său, atestat în veacul al VIII-⁠lea. Trupul a fost mutat pe rând la biserica San Colombano Maggiore din Pavia, apoi în catedrală, și în cele din urmă, se pare în 1573, în urna din altarul mare al bazilicii San Michele Maggiore, lângă urnele episcopilor Ennodiu și Eleucadiu. Biserica parohială din Carbonara al Ticino are o capelă a Sfântului Aldo, cu o statuie adormită, așezată împreună cu moaște într-⁠o urnă împodobită. Tradiția îl vrea cărbunar.

Numele lui nu se află în calendarul universal al Bisericii Romano-⁠Catolice, nici în Martirologiul roman; se află la bollandiști, în veacul al XVII-⁠lea, și în martirologiul benedictin. Este pomenit la 10 ianuarie.