Alexandru Agafonnikov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Agafonnikov (1881-1937) a fost preot în gubernia Viatka și în regiunea Moscovei și a fost împușcat la 14 octombrie 1937, pe poligonul Butovo. Se pomenește la 14 octombrie, la 21 octombrie, cu sfinții din Viatka, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

S-⁠a născut la 3 decembrie 1881 în satul Mediani, din ținutul Viatka, în familia citețului Vladimir Agafonnikov. Terminând în 1903 clasa a cincea a seminarului duhovnicesc din Viatka, a fost învățător la o școală parohială. La 18 iunie 1904 a fost hirotonit diacon la biserica din Kârcian, iar la 29 octombrie 1906 preot la biserica din Toikino, ținutul Sarapul, unde a predat și religia la școala țării. În 1914 a fost mutat la Spaso-⁠Taliți, ținutul Orlov, ca profesor de religie la școlile de fete și de băieți. În 1917 a fost ales protopop al primului district, apoi a slujit la Viatka și, din 1919, la catedrala Sfintei Treimi și a Mântuitorului din Kotelnici, unde a fost în curând numit protopop.

Kotelnici și surghiunul

În 1923, adunarea protopopilor a hotărât să-⁠l roage pe Patriarhul Tihon să înființeze o vicarie separată la Kotelnici. Părintele Alexandru a propus drept candidat la scaunul episcopal pe ieromonahul Flavian (Sorokin). La începutul lui 1924, Flavian a fost hirotonit episcop de Kotelnici, vicar al eparhiei Viatka. Părintele Alexandru a fost cel mai apropiat ajutor al lui. După vreun an, episcopul a fost arestat și surghiunit. Din surghiun i-⁠a scris părintelui Alexandru că se află în mare lipsă, iar acesta i-⁠a trimis lunar bani. În acea vreme, la Kotelnici s-⁠a pornit lupta reînnoitorilor cu ortodocșii; reînnoitorii erau sprijiniți de puterea sovietică, și OGPU strângea date despre cei mai neînduplecați adversari ai lor. La sfârșitul lui 1926 OGPU a întocmit o concluzie asupra părintelui Alexandru, în care scria că, în calitate de protopop, el strânsese în jurul lui clerici și maici care țineau la „vechea ortodoxie” și că, la slujbe pentru „suferinzii pentru credința ortodoxă”, rostea cu îndrăzneală ani mulți surghiuniților.

Părintele Alexandru a fost arestat în ajunul Crăciunului, la 6 ianuarie 1927. Era învinuit că, după arestarea lui Flavian, conducea ilegal administrația eparhială din Kotelnici, strângea bani pentru cei surghiuniți și îi trimitea, grupându-⁠și în jurul lui oameni care voiau să-⁠l ajute pe mitropolitul Chiril, surghiunit în oraș. A fost anchetat la 25 ianuarie. Răspunzând, a spus că a trimis bani din datorie și din milă, iar cei adunați pentru nevoile eparhiei trebuie să stea în folosul episcopului Flavian, fiindcă nu aveau alt episcop. Banii pentru reparația bisericilor au fost cheltuiți după destinație. La 27 martie 1927, Consfătuirea Specială a Colegiului OGPU l-⁠a osândit, împreună cu mitropolitul Chiril (Smirnov), la trei ani de surghiun în Siberia. După surghiun i s-⁠a interzis să locuiască în mai multe orașe mari, între care nu era Viatka, unde a trăit trei ani sub supravegherea OGPU.

Arestarea și mucenicia

La sfârșitul supravegherii, a primit propunerea fratelui său, protoiereul Nicolae, să se mute în regiunea Moscovei, și a fost numit la biserica Sfântului Ilie din satul Lemeșevo, ținutul Podolsk. La 14 septembrie 1937 a fost arestat și închis la Serpuhov. Anchetat a doua zi, nu s-⁠a recunoscut vinovat. Au fost ascultați martori mincinoși, unul paznic de colhoz, altul muncitor membru de partid, care au spus că preotul vorbise împotriva puterii sovietice. Anchetatorul i-⁠a repetat învinuirile; părintele Alexandru a spus că nu a vorbit așa și că, dacă a fost vorba de ceva, a fost vorba de slujba la morminte. La 10 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 14 octombrie și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul Butovo, lângă Moscova.