Roman Melodul

Cuviosul Roman Melodul, numit și Imnograful, a fost în veacul al VI-⁠lea unul dintre cei mai mari poeți ai Bisericii și cel dintâi mare autor de condace. A fost numit „Pindarul poeziei ritmice”, iar Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 octombrie și îl socotește ocrotitorul muzicii bisericești.

Viața

Cele mai multe știri despre el vin din Mineiul lunii octombrie, alcătuit după vremea luptei împotriva icoanelor. În afară de mineiu, numele lui apare doar la Sfântul Gherman al Constantinopolului, din veacul al VIII-⁠lea, și în lexiconul Suda. Potrivit acestor izvoare, s-⁠a născut la sfârșitul secolului al V-⁠lea, în Emesa (azi Homs) din Siria, sau poate la Damasc, într-⁠o familie evreiască. A fost botezat în copilărie; nu se știe dacă părinții lui s-⁠au făcut și ei creștini. S-⁠a mutat la Berytus (Beirut), unde a fost hirotonit diacon în Biserica Învierii.

Pe vremea împăratului Anastasie, după cele mai multe păreri Anastasie I (491-518), a venit la Constantinopol și a slujit la Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros, trăind în rugăciune și în nevoință. Patriarhul îl iubea pentru smerenia lui. A murit în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea (unii spun în jur de 556, alții între 562 și 565) și a fost îngropat în biserica din Kyros, împreună cu ucenicul său Anania.

Darul primit de la Maica Domnului

Potrivit tradiției, Roman nu a fost la început socotit cititor sau cântăreț iscusit. Odată, în noaptea privegherii Nașterii Domnului, în jurul anului 518, a fost pus să citească versetele dintr-⁠un psalm, dar a citit atât de slab, încât altul a trebuit să-⁠i ia locul. Unii clerici mai mărunți au râs de el, iar el, rușinat, a adormit istovit de întristare.

În somn i s-⁠a arătat Maica Domnului, ținând în mână un sul de hârtie, și i-⁠a poruncit să-⁠l mănânce. S-⁠a trezit, a primit binecuvântarea patriarhului, s-⁠a urcat în amvon și a cântat de la sine celebrul condac al Nașterii Domnului: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște”. Împăratul, patriarhul și tot poporul au rămas uimiți de adâncimea teologiei și de glasul lui limpede. După tradiție, a fost cel dintâi condac cântat vreodată. Sulul înghițit arată că darul lui venea de la Dumnezeu.

Opera

Sinaxarul Constantinopolului spune că a alcătuit peste o mie de imnuri. Din manuscrisele păstrate, optzeci și nouă de lucrări îi sunt atribuite, iar aproape șaizeci sunt primite de cercetători ca autentice. Condacul era o predică în versuri, cântată, de 18 până la 30 de strofe numite icoase, cu același refren și unite printr-⁠un acrostih; în slujbele de azi se cântă de obicei doar prima strofă. Roman a scris într-⁠o limbă grecească cultă, dar populară. Stilul lui are imagini vii, comparații îndrăznețe și multă dramă, iar în multe dintre imnuri personajele vorbesc între ele, ca în dialogul dintre Maica Domnului și îngeri. Condacul Nașterii a fost cântat în fiecare an, până în veacul al XII-⁠lea, la ospățul împărătesc din ziua praznicului, de către corurile Sfintei Sofii și ale Sfinților Apostoli.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă îl pomenește la 1 octombrie, iar la sârbi și la bisericile cu calendarul vechi data este 14 octombrie. Chiar și Biserica Armeană, care nu a primit Sinodul de la Calcedon, îl pomenește, iar muzica lui a influențat imnografia armeană. În Muntenegru, pe muntele Sutorman, a fost ridicată o biserică închinată lui, în care prima Liturghie s-⁠a săvârșit în 2019.