Alexandru Arhanghelski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Arhanghelski (1874-1930) a fost preot și protoiereu în eparhia Voronej și a fost împușcat la 2 august 1930, lângă Voronej, împreună cu un grup de clerici. Se pomenește la 2 august și la 10 august, cu sfinții din Tambov, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, la 23 iunie, cu sfinții Reazanului, la 17 septembrie, cu sfinții din Voronej, și la 23 septembrie, cu sfinții din Lipetk.

S-⁠a născut la 1 februarie 1874 în satul Șoșka, din ținutul Lipetk, în familia citețului Nicolae Nicanorovici Arhanghelski. În 1896 a terminat seminarul duhovnicesc din Tambov și a intrat citeț la o biserică. Atunci a cunoscut-⁠o pe Ecaterina, fiica protoiereului Capiton Alexeev, care i-⁠a devenit soție; familia lui Capiton era numeroasă și cucernică. Când soția i s-⁠a îmbolnăvit greu la Tambov, a luat în casă, ca ajutor, o fetiță surdă și orfană. Într-⁠o zi, mergând cu ea la soția lui, au văzut că se purta pe stradă icoana Maicii Domnului de la Kazan. Alexandru a rugat să-⁠i îngăduie fetiței bolnave să poarte icoana. După un moleben pentru sănătate, au pornit mai departe, iar la trecerea unui pod a izbucnit o furtună. Fetița s-⁠a închinat speriată, iar Alexandru, mirat, a întrebat-⁠o dacă aude; ea a răspuns că aude bine. A fost o minune vădită și o dovadă a milei lui Dumnezeu.

Păstorul și ocrotitorul orfanilor

În 1904 a fost hirotonit diacon la biserica din Storojevâie Vâselki, în eparhia Voronej, iar peste doi ani preot. Avea șapte copii. Când doi țărani din parohie au murit, lăsând orfani doi copii, părintele Alexandru i-⁠a luat fără șovăire pe deplin în grija lui. Satul era mare, ulița principală se întindea pe aproape zece kilometri. La marile sărbători veneau la biserică mulțime de pelerini din satele din jur, iar mulți rămâneau peste noapte în casa preotului, unde se așternea paie pe podea și pentru toți era loc. Soția lui, deși bolnăvicioasă, avea grijă de toți. Părintele Alexandru nu trecea nepăsător pe lângă nenorocirea altora: când, în drum spre Usman, a văzut o casă în flăcări, a oprit căruța, a alergat și a scos din foc o fetiță de trei ani, pe care a dat-⁠o vecinilor.

Era om neinteresat de politică. În 1917 a citit în biserică poporului, fără explicații, actul de abdicare al împăratului Nicolae al II-⁠lea. Venind la putere, bolșevicii au cerut să-⁠și dea casa pentru școală, apoi cărțile și revistele, apoi mobila de casă; a dat totul fără împotrivire. Școala a durat puțin: învățătorii și elevii se îmbolnăveau des și, legând aceasta de faptul că clasa era într-⁠o casă luată unui preot, au cerut să fie închisă.

Prigoana

În 1918 autoritățile au încercat să-⁠l aresteze pentru a-⁠l ucide. În ajunul sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, a venit târziu acasă, ud și obosit, și a auzit tropotul cailor care s-⁠a oprit la casa lui. A înțeles că au venit după el. A ieșit în tindă și, schimbându-⁠și vocea, a întrebat cine e; apoi a spus celor din casă: „Mântuiască-⁠vă Domnul pe toți. Plec; să mă scape Domnul și pe mine din mâinile lor”, și a coborât pe fereastră în curte. Cei trei sosiți au căutat în toată casa, iar femeile au spus că preotul a plecat la o slujbă sau la moară. Părintele s-⁠a dus la o parohiană, care l-⁠a sfătuit să plece mai departe; a ajuns într-⁠un sat vecin, unde un enoriaș l-⁠a ascuns în paie. Bolșevicii au făcut percheziții și au înțepat paiele cu baionetele, dar, prin mila lui Dumnezeu, nu l-⁠au atins. A doua zi dimineața a plecat pe jos la Usman, apoi la Voronej, unde a primit numirea la biserica din Lipovka. A slujit acolo doi ani și jumătate, un an la Mecișka, apoi, până la arestare, la biserica Adormirii din Buturlinovka, unde a fost ridicat la rangul de protoiereu și numit protopop.

Arestarea și mucenicia

În 1929 prigoana împotriva Bisericii s-⁠a înăsprit. La 8 aprilie 1930 părintele Alexandru a fost arestat. La anchete nu s-⁠a recunoscut vinovat. Seara de 2 august, acuzaților li s-⁠a citit osânda. Au fost urcați într-⁠o mașină pentru a fi duși în împrejurimile Voronejului și uciși. În aceeași seară, la ceasul zece, au fost împușcați arhimandritul Tihon (Krecikov) al mănăstirii Alexeevski, ieromonahii Gheorghe (Pojarov) și Cosma (Viaznikov), preoții Ioan Steblin-⁠Kamenski, Serghie Gortinski, Teodor Iakovlev, Alexandru Arhanghelski, Gheorghe Nichitin și mirenii Eftimie Grebenșcikov și Petru Viaznikov.