Flavian al II-⁠lea al Antiohiei

Sfântul ierarh Flavian al II-⁠lea a fost patriarh al Antiohiei din 498 până la mazilirea și surghiunirea lui în 512, apărător, cu cumpănă, al Sinodului de la Calcedon. A murit în surghiun la Petra, în jurul lui 518. Se pomenește la 20 iulie, împreună cu Ilie, patriarhul Ierusalimului, în Biserica Ortodoxă, și la 4 iulie în Biserica Romano-⁠Catolică.

Viața

Flavian a fost monah după regula Sfântului Vasile la mănăstirea Tilmognon și apoi apocrisiar. După moartea patriarhului Paladie, în 498, împăratul Anastasie I l-⁠a rânduit patriarh al Antiohiei, cu condiția să primească Henoticonul. Totuși, în vremea păstoririi, Flavian nu s-⁠a arătat împotriva credinței calcedoniene; după izvorul grec, a fost un susținător înfocat al Sinodului al Patrulea Ecumenic, dar a șovăit între adversarii și apărătorii lui. Împreună cu Ilie I al Ierusalimului s-⁠a împotrivit încercărilor de a desființa Sinodul de la Calcedon. Din pricina conflictului dintre calcedonieni și necalcedonieni din Antiohia, a încercat să-⁠i mulțumească pe amândoi, mergând pe o cale de mijloc față de hotărârile calcedoniene, dar a fost silit de Anastasie să semneze Henoticonul în 508-509. Filoxen, episcopul Hierapolei, l-⁠a învinuit de nestorianism; după izvorul rus a fost cerut să anatemizeze pe Nestorie și învățătura lui, ceea ce a făcut, dar nu a primit să-⁠i anatemizeze pe Diodor din Tars, Teodor de Mopsuestia și pe Teodorit al Cirului, nici să lepede hotărârile Calcedonului.

Mazilirea

În 511, Filoxen i-⁠a convins pe miafiziții din satele siriene din jur să asalteze Antiohia și să-⁠l silească pe Flavian să condamne Sinodul de la Calcedon, dar au întâlnit calcedonieni aprigi, care i-⁠au ucis pe atacatori și le-⁠au aruncat trupurile în râul Orontes. Monahii din mănăstirea lui de odinioară au venit la Antiohia să-⁠l apere. Aceste întâmplări l-⁠au făcut pe Anastasie să adopte o politică miafizită, și Flavian și Ilie au pierdut sprijinul împărătesc. Un sinod s-⁠a adunat la Sidon în 512 (izvoarele dau anii 510, 511 și 512), cu Filoxen și optzeci de alți episcopi necalcedonieni, cu sprijinul lui Anastasie, ca să-⁠i osândească pe Flavian și pe Ilie. A fost mazilit și surghiunit la Petra, unde a murit în 518. În locul lui a venit miafizitul Sever. Mazilirea lui și nemulțumirea față de Anastasie au dus la răscoala lui Vitalian din 513. A fost curând trecut între sfinții Bisericii Răsăritene, apoi, după unele împotriviri, și ai celei Apusene.