Maria de la Paris

Cuvioasa Muceniță Maria de la Paris (în lume Elizaveta Iurievna Pilenko, apoi Skobțova) a fost o călugăriță rusă din Franța, poetă și membră a Rezistenței franceze, care a murit în lagărul de la Ravensbrück la 31 martie 1945. Este cunoscută și ca mama Maria. A fost proslăvită de Patriarhia Ecumenică în 2004, iar numele ei se află și pe lista Drepților dintre Neamuri de la Yad Vashem.

Tinerețea S-⁠a născut la 8 decembrie 1891 (20 decembrie, stil nou) la Riga, într-⁠o familie nobilă de juriști. Tatăl ei a murit în 1906, iar ea, spunea mai târziu, și-⁠a pierdut atunci credința în Dumnezeu. Mama a mutat familia la Sankt Petersburg, unde Elizaveta a intrat în cercuri intelectuale radicale și literare, a cunoscut poeți ca Aleksandr Blok și, în 1910, s-⁠a căsătorit cu Dimitri Kuzmin-⁠Karavaev, fost bolșevic. În 1912 a publicat primul volum de versuri, „Cioburi scitice”. Căsnicia s-⁠a încheiat în 1913. În același an a născut-⁠o pe fiica ei, Gaiana.

În timpul războiului civil s-⁠a apropiat din nou de Hristos, privind omenescul din El. A intrat în partidul socialist-⁠revoluționar și în 1918 a fost aleasă primar al orașului Anapa, în sudul Rusiei. Albii au judecat-⁠o ca bolșevică, dar judecătorul, fostul ei profesor Daniil Skobțov, a achitat-⁠o; cei doi s-⁠au îndrăgostit și s-⁠au căsătorit.

Exilul și chemarea monahală Când situația politică s-⁠a schimbat din nou, familia a fugit: întâi în Georgia, unde s-⁠a născut fiul Iuri, apoi în Iugoslavia, unde s-⁠a născut fiica Anastasia, și în sfârșit la Paris, în 1923. A început să studieze teologia și să lucreze în slujba săracilor. În 1926 Anastasia a murit de gripă. Căsnicia s-⁠a destrămat, Iuri a rămas la tatăl lui, iar Gaiana a fost trimisă la pension în Belgia. Elizaveta s-⁠a mutat în centrul Parisului, ca să fie aproape de cei mai nevoiași. Episcopul a îndemnat-⁠o să se călugărească, iar ea a primit doar cu condiția să nu trăiască într-⁠o mănăstire retrasă din lume. În 1932, cu încuviințarea lui Daniil Skobțov, s-⁠a obținut desfacerea bisericească a căsătoriei, iar ea a fost tunsă cu numele Maria. Duhovnicul ei a fost părintele Serghei Bulgakov. Mai târziu a venit ca preot al așezământului părintele Dimitri Klepinin.

Mama Maria a făcut dintr-⁠o casă închiriată la Paris „mănăstirea” ei, cu ușa deschisă pentru refugiați, pentru cei nevoiași și singuri; era totodată loc de întâlnire pentru discuții intelectuale și teologice. La ea slujirea față de cei săraci și teologia mergeau mână în mână.

Mucenicia După căderea Franței, în 1940, evrei au început să vină la casa ei, cerând certificate de botez, pe care părintele Dimitri li le dădea. Mulți au găsit adăpost acolo, iar alții au fost ajutați să fugă din țară. În cele din urmă casa a fost închisă, iar mama Maria, părintele Dimitri, Iuri și mama ei, Sofia, au fost arestați de Gestapo. Părintele Dimitri și Iuri au murit în lagărul de la Dora. Mama Maria a fost dusă la Ravensbrück, unde a fost trimisă la camera de gazare la 31 martie 1945, în Sâmbăta cea Mare. În iulie 1942, când s-⁠a dat ordinul ca evreii să poarte steaua galbenă, ea a scris poemul „Israel”.

Cinstirea Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a proslăvit-⁠o la 16 ianuarie 2004, iar la 1 și 2 mai 2004, în catedrala Sfântul Alexandru Nevski din Paris, a avut loc proslăvirea ei împreună cu părintele Dimitri, cu Iuri și cu Ilia Fondaminski. Ziua lor de prăznuire este 20 iulie. În 2020 i s-⁠a dezvelit o placă memorială la cimitirul rusesc Sainte-⁠Geneviève-⁠des-⁠Bois. La Calais există o casă și o asociație pentru refugiați care îi poartă numele.