Teodor Abrosimov

Cuviosul Mucenic Teodor Abrosimov (Fiodor Semionovici Abrosimov) a fost novice al mănăstirii Sfântului Trifon de la Pecenga, soldat în Primul Război Mondial, osândit și trimis la lagărul Uhta-⁠Ijma, unde a murit de istovire. S-⁠a născut la 20 februarie 1897 în satul Cavanga, pe malul Mării Albe, în ținutul Kola, în familia unui pescar pomor. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 30 iulie 2003, ca cuvios mucenic. Calendarul nostru îi dă 20 iulie și 6 iulie, ziua de 2 august fiind ziua morții lui după un izvor.

Tinerețea

Mama lui se ocupa de gospodărie. A învățat să scrie și să citească la școala satului, unde a terminat trei clase. De la șaisprezece ani (1913) a fost novice la mănăstirea Trifon-⁠Pecenga. La optsprezece ani (1915) a fost chemat în armată, a făcut instrucția și la începutul lui 1916 a fost trecut soldat în batalionul de geniști. În a doua parte a lui 1916 a fost trimis pe frontul de Apus, în direcția Minskului, să ia parte la Primul Război Mondial. În primăvara lui 1918 a fost lăsat la vatră și a plecat la Arhanghelsk, unde a lucrat ca marinar angajat pe un remorcher. Când ofițerii albi au făcut, în august 1918, o lovitură de stat și au ocupat orașul, el a rămas și a continuat să lucreze la remorcher. În mobilizarea albilor a fost chemat în convoiul călare al armatei, să îngrijească caii. În 1919 s-⁠a îmbolnăvit, a fost lăsat la vatră și a plecat în Peninsula Kola, la Harlovka, unde s-⁠a tratat până în octombrie 1919.

La Pecenga

Apoi, prin Murmansk, a ajuns la Petsamo, la mănăstirea Trifon-⁠Pecenga, și a început să lucreze la uzina electrică. Când Nordul a fost eliberat de Antanta și de Armata Albă, regiunea Petsamo a rămas teritoriu al Finlandei. Toți novicii și monahii au primit permis de ședere finlandez. Fiodor Abrosimov era maistru electromecanic al uzinei electrice a mănăstirii, care dădea curent nu numai mănăstirii, ci și localităților apropiate. Pentru aceasta primea leafă de la ministerul finlandez, iar de la șeful poliției locale primea îndrumări când să pornească și să oprească lumina, când să facă tot felul de reparații.

La începutul războiului sovieto-⁠finlandez de iarnă, în decembrie 1939, Armata Roșie a ocupat teritoriul mănăstirii și cel dintâi a fost arestat egumenul Paisie (Riabov), împușcat peste un an. Fiodor Abrosimov a fost arestat și deportat cu frații mănăstirii lângă Lovozero, la construcția combinatului Alluaivstroi, pentru „ajutor dat autorităților finlandeze albe”. După încheierea păcii de la Moscova, în martie 1940, regiunea Pecenga, cu mănăstirea, a fost înapoiată Finlandei și o parte din frați s-⁠au întors la mănăstire, dar Fiodor a hotărât să rămână în URSS. În 1940 s-⁠a așezat la kilometrul 80 al drumului Pulozero-⁠Lovozero și a lucrat la tăiatul pădurii și la fierăstrău.

Arestarea și moartea

La 2 iunie 1940 a fost arestat pentru „spionaj, legături cu ofițeri albi și englezi, legături cu poliția politică finlandeză” și închis la Monceogorsk, apoi la Murmansk. În iunie și iulie 1940 s-⁠au făcut interogatorii. Ultimul a fost la 25 iulie. Chiar și la interogatoriile de noapte, Fiodor Abrosimov nu a pârât pe nimeni și nu s-⁠a recunoscut vinovat de spionaj. Răspunsurile lui nu s-⁠au schimbat, având o statornicie fermă și încredințarea dreptății lui. La 19 august 1940 a fost osândit de Consfătuirea specială de pe lângă NKVD, după articolul 58-6, la opt ani de lagăr și trimis la lagărul Uhta-⁠Ijma, din Republica Komi. La 14 octombrie 1940 a ajuns la lagăr. La 2 august 1941 Fiodor Abrosimov a murit de istovire la așezarea sanitară centrală a lagărului. Diagnosticul oficial a fost enterită cronică și colită ulceroasă. După alte date a murit la 14 octombrie 1940.

Din concluzia Procuraturii Federației Ruse din 1992 se spune că Abrosimov era cetățean finlandez și, după articolul 4 din Codul penal al RSFSR, nu putea fi tras la răspundere, fiindcă toate faptele ce i se puneau în seamă au fost săvârșite pe teritoriul unui stat străin și nu cuprindeau elementele niciunei infracțiuni.