Alexandru de la Oșevensk

Cuviosul Alexandru de la Oșevensk (Alexei Nichiforovici Oșeven, în lume) a fost nevoitor rus, întemeietorul și întâiul egumen al Mănăstirii Oșevensk, din regiunea Arhanghelsk. S-⁠a născut la 17 martie 1427 și a adormit la 20 aprilie 1479. Biserica Rusă îl cinstește între cuvioși. Pomenirea lui este la 20 aprilie (3 mai după calendarul nou), în Soborul sfinților din Karelia și în Soborul sfinților din Novgorod.

S-⁠a născut în familia unui țăran înstărit, Nichifor Oșeven, și la naștere i s-⁠a dat numele Alexei. La nouăsprezece ani a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Chiril de la Belozersk, cu numele Alexandru. După ce tatăl său s-⁠a mutat în nord, unde a întemeiat o așezare, a primit binecuvântare să întemeieze o mănăstire nouă. Întâi s-⁠a înfipt o cruce, apoi s-⁠a zidit biserica Sfântului Nicolae și mănăstirea de lângă ea, în jurul căreia s-⁠a adunat o frăție. Alexandru era înclinat spre isihasm: în obște se practica sfânta liniște și rugăciunea lui Iisus.

A trecut printr-⁠un greu conflict de familie cu fratele lui, Ambrozie, care se împotrivea tunderii în monahism a fiilor săi. Din pricina acestei neînțelegeri, Alexandru s-⁠a îmbolnăvit greu, dar a fost vindecat în chip minunat, în vis, prin arătarea Sfântului Chiril de la Belozersk. După moartea lui s-⁠a alcătuit Viața lui și s-⁠au zugrăvit icoane. Se spune că Cuviosul Alexandru de la Oșevensk era de statură mijlocie, cu fața uscată și obrajii supți, cu barba mică și rară și cu fire cărunte în părul șaten.