Atanasie Meteoritul

Sfântul cuviosul Atanasie Meteoritul (în lume Andronic, 1302-1380) a fost un monah din secolul al XIV-⁠lea, întemeietorul mănăstirii Marele Meteor, prima mănăstire din complexul Meteora, din Tesalia. Este pomenit la 20 aprilie (3 mai pe stil nou). Data morții este dată de unele izvoare în 1380, iar de altele în 1383.

Tinerețea

S-⁠a născut în 1302 sau 1303 la Neai Patrai (azi satul Ypati, în Ftiotida), dintr-⁠o familie nobilă și înstărită, după cum se crede, deși el nu a vorbit niciodată despre obârșia lui. La botez a primit numele Andronic. Rămas orfan de tânăr, a fost luat de un unchi. În jurul lui 1319 orașul a fost cucerit de trupele catalane ale lui Alfons Fadrique de Aragon și a căzut în mâinile Ducatului Atenei (izvorul rus spune că a fost luat prizonier, cel ucrainean că ținutul a fost ocupat de franci). Andronic a plecat la Tesalonic. Deși familia avea puține mijloace, învățătorii de acolo au fost impresionați de râvna lui pentru studiu și i-⁠au dat lecții de filozofie și literatură clasică fără plată. După câțiva ani s-⁠a dus la Muntele Athos și a cerut să se facă monah, dar a fost refuzat pentru vârsta prea mică.

Începutul vieții monahale

A făcut apoi un pelerinaj la Constantinopol, unde l-⁠a cunoscut pe Sfântul Grigorie Sinaitul și pe Isidor Buhiras (viitorul patriarh Isidor I), care l-⁠au încurajat în căutarea vieții monahale. S-⁠a dus apoi în Creta, unde a început o viață ascetică și a devenit cunoscut ca nevoitor. Ca să nu cadă în mândrie, a părăsit Creta și s-⁠a întors pe Athos, unde s-⁠a așezat într-⁠un schit izolat, cu climă aspră, ucenic al doi monahi foarte încercați. Acolo, la treizeci de ani, a fost tuns monah. Sursele nu se potrivesc în privința numelui: după unele a primit întâi numele Antonie, iar mai târziu, cu marea schimă, Atanasie; după altele a primit de la început numele Atanasie. Povestirea ucraineană spune că s-⁠a așezat la schitul Iviron.

Spre Meteora

Pe vremea aceea Athosul era atacat adesea de pirați turci, iar monahii au fost siliți să-⁠și părăsească schitul și să se împrăștie. Atanasie a plecat cu alți doi monahi în căutarea unui loc izolat, pentru nevoință. După mai multe încercări, un ucenic al lui Grigorie Sinaitul, devenit episcop, le-⁠a sfătuit să meargă în Tesalia, în ținutul Meteora, unde trăiau pustnici încă din secolul al XI-⁠lea. Izvorul rus așază plecarea lui din Athos în 1334, împreună cu îndrumătorul lui duhovnicesc Grigorie, iar cel ucrainean îl pune alături de Grigorie Palama. Atanasie a văzut că piscurile Meteorei erau potrivite pentru viața monahală și s-⁠au hotărât să se așeze pe vârful unei stânci, unde exista deja o capelă săpată în piatră (după izvorul rus, o biserică părăsită a Arhanghelilor, pe „Stâlpul Picăturilor”, lângă orașul Stagi, azi Kalambaka). Monahul Grigorie a devenit egumenul micii obști, la care s-⁠au alăturat curând alți monahi.

Atanasie a dus acolo o viață foarte aspră, de nevoință și isihie. Cinci zile pe săptămână se retrăgea într-⁠o peșteră, în rugăciune neîncetată, post și puțin somn. Se spune că a dobândit străvederea și a trăit extazuri duhovnicești, despre care nu vorbea monahilor. Mai târziu a cerut lui Grigorie îngăduința să se mute pe cea mai înaltă stâncă din Meteora. Grigorie a șovăit, pentru că voia să-⁠l facă urmașul lui, dar în cele din urmă a primit.

Mănăstirea Schimbării la Față

Atanasie a plecat pe cea mai înaltă stâncă, numită „Meteor”, și a primit cu sine doar monahii cei mai vrednici să ducă o viață foarte aspră (după izvorul rus, a adunat paisprezece monahi din împrejurimi și s-⁠a urcat pe „Platis Litos”, „piatra lată”, înaltă de 613 metri, începând construcția mănăstirii Marele Meteor; se crede că el a dat stâncilor numele „Meteora”). În 1356 a orânduit obștea, dându-⁠i o regulă de obște după tipicul mănăstirilor de pe Athos. S-⁠a zidit o biserică închinată Schimbării la Față a Domnului; întâi, după izvorul rus, o biserică a Maicii Domnului. Înființarea obștei a fost ocrotită și sprijinită de stăpânul local Simeon Uroș, din Trikala, care în același an s-⁠a proclamat împărat al sârbilor și al grecilor după moartea lui Ștefan Dușan. Mănăstirea a fost numită mai târziu Marele Meteor. A atras mulți monahi, iar faima ei s-⁠a răspândit între creștinii din ținut. Se mai spune că Atanasie dobândise darul proorociei și a prezis eșecul asediului Tesalonicului de către otomani în 1372. A murit în 1380 (după alte izvoare 20 aprilie 1383), la vârsta de șaptezeci și opt de ani, fără să fi părăsit mănăstirea. Anonima Viață a cuviosului a fost scrisă de un monah de la Meteora sau Athos la sfârșitul secolului al XIV-⁠lea. Moaștele lui se află în partea de nord a catedralei Schimbării la Față, împreună cu ale lui Ioasaf Meteoritul (înainte de monahism, Ioan Uroș Paleolog, stăpân al Epirului), care a luat parte la ridicarea mănăstirii. Aproape se văd fresce din secolul al XVI-⁠lea cu cei doi cuvioși ținând în mâini mănăstirea. Ruinele unui sihăstrie despre care se spune că a fost a Sfântului Atanasie se află la capătul de sud-⁠vest al Stâncii Sfântului Duh din Meteora, iar peștera lui, lângă mănăstire, la jumătatea drumului dintre mănăstirea Varlaam și Sfântul Nicolae Anapafsas.