Teodosie Ganețki

Sfântul Sfințit Mărturisitor Teodosie Ganițki (în lume Ivan Feodorovici Ganițki, 1860-1937) a fost episcop de Kolomna și Bronnițî, monah și egumen cu viață aspră, preot de campanie în războiul ruso-⁠japonez, arestat în anii prigoanei și sfârșit în satul Sușkovo, ca simplu credincios rugător, fiindu-⁠i oprită slujirea. Biserica Rusă l-⁠a trecut în rândul sfinților în anul 2006. Moaștele sale se află în catedrala Bobotezei a mănăstirii Staro-⁠Golutvin din Kolomna.

Tinerețea și slujirea în Taurida

S-⁠a născut la 30 iulie 1860 în satul Ruda, în gubernia Kiev (azi raionul Skvira), în familia unui diacon. A absolvit seminarul teologic din Kiev. A slujit ca profesor de religie la o școală populară din ținutul Perekop, în gubernia Taurida, apoi ca contabil la Camera visteriei.

A fost tuns monah. La 19 aprilie 1899 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 20 aprilie ieromonah, și numit paroh al bisericii de pe lângă fabrica eparhială de lumânări din Taurida. Din 5 mai 1899 a fost econom al casei arhierești a aceleiași eparhii, iar din 15 august 1899 egumen al schitului Adormirii din Bahcisarai. Din 13 octombrie 1899 a fost protopop al celui de-⁠al doilea ținut protopopesc din eparhia Taurida, iar la 7 noiembrie 1900 a fost numit vremelnic protopop al tuturor mănăstirilor din eparhie. Din 17 decembrie 1900 a fost egumen, iar din 28 decembrie conducătorul mănăstirii Sfântul Gheorghe din Balaklava, de prima clasă. La 1 februarie 1901 a fost eliberat din slujba de protopop al mănăstirilor de maici, iar la 29 iulie 1903 și al celor de călugări.

La Moscova

La 11 august 1903 a fost mutat la frăția mănăstirii misionare a Acoperământului din Moscova. În războiul ruso-⁠japonez a fost în armata activă. La 10 aprilie 1904 a plecat în Extremul Orient ca paroh al bisericii de campanie a unui detașament al Crucii Roșii, de pe lângă frăția Sfintei Eugenia. S-⁠a întors la Moscova la 10 noiembrie 1905. Pentru meritele din război a primit Ordinul Sfânta Ana gradele II și III, Ordinul Sfântul Vladimir gradul IV și medaliile „În amintirea războiului ruso-⁠japonez”.

Din 12 iulie 1906 a fost econom al mănăstirii Ciudov. Între 1909 și 1920 a fost egumen al mănăstirii Zlatoust din Moscova. După închiderea mănăstirii Zlatoust, la 18 mai 1920 a fost hirotonit episcop de Kolomna și Bronnițî. Paroha din Kolomna, Zinaida Ivanovna Ilina, și-⁠a amintit că nu era în orașul lor nicio biserică în care episcopul Teodosie să nu fi slujit la hramuri. Credincioșii din Kolomna, și mai ales monahii, l-⁠au iubit mult, văzând în el nu numai un administrator talentat, ci și un om cu viață aspră, cu dragoste sinceră pentru fiecare om care venea. Cei cu necazuri îi cereau ajutor și rugăciune.

Primele arestări

La 13 iulie 1921, episcopul a fost arestat sub învinuirea că a pomenit pe membrii familiei țarului în timpul unei procesiuni (fusese pomenit din greșeală, după textul vechi al slujbei, țareviciul Nicolae Alexandrovici, mort în 1865). La cererea credincioșilor a fost eliberat, dar în 1922 a fost arestat iarăși, în legătură cu confiscarea valorilor bisericești. A fost cercetat la Butîrka, până la încetarea dosarului, în 1924.

După eliberare s-⁠a întors la Kolomna, unde a făcut mult pentru refacerea vieții parohiale și monahale. Autoritățile căutau în lucrarea lui semne de neloialitate politică, dar nu izbuteau să le găsească. Fiecare predică și-⁠o încheia cu cuvintele: „Am sfârșit și nădăjduiesc că fiecare dintre voi va mărturisi că în predica mea nu este nimic politic”. A locuit la Kolomna, pe strada Voskresenskaia, în casa protoiereului catedralei, Vasili Probatov. Azi strada se numește Kremlevskaia, nr. 12.

A doua arestare și surghiunul, 1929-1933

În decembrie 1929 a fost arestat sub învinuirea că ar fi condus un grup antisovietic de monahi de la mănăstirea Golutvin, ai căror membri ar fi făcut agitație contrarevoluționară ascunsă și fățișă, folosind amvonul pentru predici și consiliile bisericești pentru agitație individuală. Nu s-⁠a recunoscut vinovat, dar mai mulți preoți și-⁠au criticat la anchetă arhipăstorul pentru conservatorism, pentru nevoia de a nu pomeni puterea sovietică și pentru buna lui purtare cu monahii. La 3 februarie 1930, prin hotărârea colegiului OGPU, a fost condamnat la cinci ani de lagăr, înlocuiți cu surghiun în Ținutul de Nord pe același timp. În mai 1933, dosarul a fost reexaminat și episcopul a fost eliberat.

Ultimii ani

S-⁠a întors la Kolomna, apoi a locuit în satul Sușkovo, ținutul Luhovițî, la peste 101 kilometri de Moscova. I s-⁠a interzis să slujească și a putut doar să fie de față și să se roage ca un credincios obișnuit la slujbe. În acest sat a încetat din viață la 3 mai 1937. A fost îngropat acolo, lângă altarul bisericii Kazanskaia. Slujba de înmormântare a săvârșit-⁠o preotul acestei biserici, Serghie Liubomudrov, viitor sfânt mucenic. A fost reabilitat prin hotărârea Procuraturii din Moscova în octombrie 2003.

Slăvirea

Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 11 aprilie 2006, numele episcopului Teodosie a fost trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei din secolul XX. La 16 mai 2006 au fost aflate moaștele sfântului. Ele se odihnesc într-⁠o raclă în catedrala Bobotezei a mănăstirii Staro-⁠Golutvin din Kolomna. Pomenirea Sfântului Mărturisitor Teodosie se face la 20 aprilie (3 mai după calendarul nou), ziua adormirii, și la 3 (16) mai, ziua aflării moaștelor. După spusele comandantului garnizoanei din Kolomna, maiorul Roman Nikolaevici Novikov, din 2019 este cinstit de militari ca ocrotitor ceresc al garnizoanei locale din Kolomna.