Anastasie al II-⁠lea al Antiohiei

Sfântul Sfințit Mucenic Anastasie al II-⁠lea al Antiohiei, numit Sinaitul, a fost patriarh al Antiohiei între anii 599 și 609. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 20 aprilie, iar cea Catolică la 21 decembrie.

Se socotește că, la fel ca înaintașul său Anastasie I, a fost monah la mănăstirea Sinai și, probabil, egumenul ei. Izvoarele grecești spun că s-⁠a născut la Alexandria, dintr-⁠o familie înstărită, s-⁠a călugărit tânăr și, după ce a călătorit prin Siria, Egipt și Ierusalim, a ajuns la Sinai. A luptat împotriva monofizitismului, de aceea a fost numit Mărturisitor, iar contemporanii îl numeau „al doilea Moise”. În anul 599 a urcat pe scaunul de patriarh al Antiohiei. A fost în legătură prin scrisori cu papa Grigorie cel Mare, a cărui scrisoare de răspuns, de la începutul patriarhiei lui, se păstrează. Cu sprijinul papei, a înfruntat și a înăbușit simonia în eparhia lui.

Era autor de scrieri polemice împotriva evreilor. A tradus în greacă tratatul papei Grigorie „Regula pastorală”, dar traducerea nu s-⁠a păstrat. I se atribuie și o lucrare „Despre Pronie”, semnată de Anastasie al Antiohiei.

În anul 609, în timpul unor tulburări populare la Antiohia, pe care, după Teofan Mărturisitorul, le-⁠au pornit evreii (după altă părere, conflictul a fost între facțiunile circului), Anastasie a fost ucis; după unele relatări, ars de viu. Un alt scriitor, Agapie din Manbij, spune că patriarhul a fost ucis în anul 610 de perși, care au cucerit Antiohia în războiul cu Bizanțul. Din pricina încurcăturii cu înaintașul său cu același nume, unele amănunte rămân nesigure. Pomenirea lui se află în Tipicul Bisericii celei Mari, din veacul al X-⁠lea, și în sinaxare grecești, iar în anul 1603 s-⁠a alcătuit pe baza cronicilor bizantine o scurtă viață a lui, tipărită într-⁠un Minei de la Veneția.