Beuno

Sfântul Cuvios Beuno a fost egumen, mărturisitor și misionar galez, din secolul al VII-⁠lea, la mănăstirea Clynnog Fawr, și a adormit în 640. Este pomenit la 21 aprilie, în calendarul pentru Țara Galilor la 20 aprilie, iar în Biserica Rusă în a treia duminică după Rusalii, în Soborul sfinților din Britania și Irlanda. Numele lui, în galeza veche Bou[g]nou, ar însemna „cel care cunoaște vitele”.

După tradiție, s-⁠a născut la Berriew, în Powys, nepot al unui prinț local, din dinastia care se trăgea din Vortigern, regele Britaniei. După o altă versiune era fiul lui Bugi, fiul lui Gwynllyw cel Bărbos. După ce a învățat și a fost hirotonit la mănăstirea Bangor din nordul Țării Galilor, a devenit misionar, cu sprijinul regelui Cadfan al Gwyneddului, mare binefăcător al lui. Fiul lui Cadfan, Cadwallon, l-⁠a înșelat cu privire la un pământ și, când sfântul a cerut dreptate, nu a fost înțelegător. Atunci, vărul lui Cadwallon, Gwyddaint, i-⁠a dăruit lui Dumnezeu și lui Beuno pentru totdeauna pământul său de la Clynnog Fawr, pe peninsula Llŷn. Acolo Beuno a întemeiat mănăstirea sa, în jurul anului 616, și a adormit în pace „în ziua a șaptea de după Paști”. A întărit mulți în lupta cu păcatul și a avut milă față de cei în nevoi.

I se atribuie învierea a șapte oameni, între ei nepoata lui, fecioara Winefride (Gwenffrewi), pe care, după tradiție, a înviat-⁠o după ce a fost tăiată cu sabia, și ucenicul și vărul său Aelhaiarn. Se spune că a avut o „vedenie minunată” înainte de moarte. Unsprezece biserici îi poartă numele, între ele una la Clynnog Fawr și una la Culbone, pe coasta Somersetului. Mănăstirea lui a fost nimicită, dar capela mormântului a rămas. La Tremeirchion, lângă St Asaph, St Beuno's, fost colegiu teologic, este azi centru de reculegere duhovnicească al iezuiților. Nu este în Martirologiul Roman.