Alexandru Vinogradov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Vinogradov (1883-1938) a fost preot în satul Iurevo, din raionul Egorievsk, și a fost împușcat la 10 martie 1938, la Butovo. Se pomenește la 10 martie, la 29 mai, cu noii mucenici din Butovo, și la 5 septembrie, cu sfinții Moscovei.

S-⁠a născut la 30 august 1883 în satul Staninskaia, din ținutul Egorievsk, gubernia Reazan, în familia țăranului Feodor Vinogradov. A terminat școala bisericească și până în 1910 a lucrat ca țesător la fabrica lui Kneazev din Egorievsk și, fiind aproape de satul natal, ca țăran. În 1910 a intrat citeț la o biserică și până în 1918 a slujit ca citeț la biserica de la Kazan din Egorievsk. În 1920 a slujit ca citeț la biserica Sfântul Serghie din satul Ivanovskoe. La 24 decembrie 1929 a fost hirotonit diacon la biserica Semnului din satul Aleșino, iar la 18 mai 1930 preot la biserica Nașterii lui Hristos din satul Iurevo, raionul Egorievsk, unde a slujit până la arestare.

În Iurevo a suferit prigoanele pe care le îndurau atunci slujitorii Bisericii. Secretarul sovietului sătesc din Iurevo l-⁠a caracterizat în 1938, într-⁠un raport către NKVD, spunând că părintele Alexandru „a izbutit să agite pe colhoznicii înapoiați, spunând că viața a devenit rea și nu mai e cu ce să te hrănești, și colhoznicii au început să-⁠i aducă care lapte, care brânză, care ouă”. Când i s-⁠a cerut impozitul, preotul a izbutit să-⁠l facă să i se scadă, ca la un om în vârstă, dar sovietul sătesc a spus că preotul nu are încă șaizeci de ani și a cerut să dea ca impozit șaizeci de kilograme de carne. În ziua Nașterii Domnului, 7 ianuarie, când în biserică erau peste trei sute de oameni, preotul s-⁠a adresat celor de față, cerându-⁠le ajutor, fiindcă e înăbușit de impozite; a plecat cu o farfurie prin biserică și a strâns cinci sute de ruble sau mai mult. Când i s-⁠a spus că trebuie iar să plătească impozitul, ar fi venit la sovietul sătesc spunând că după noua constituție are aceleași drepturi ca toți și socotește că familia lui e familie de ostaș roșu, pentru că fiul îi este în armată în Orientul Îndepărtat. O martoră a spus că atunci când se dărâma una dintre biserici, părintele Alexandru ar fi zis că Dumnezeu îi va pedepsi pentru dărâmarea ei.

La 27 ianuarie 1938 părintele Alexandru a fost arestat și anchetat. La întrebarea ce atitudine are față de puterea sovietică, a răspuns că are față de ea o bună atitudine și e mulțumit de ea. Întrebat dacă s-⁠a adresat enoriașilor la Crăciun cerând ajutor, a spus că a cerut voie să treacă cu farfuria pentru nevoi și credincioșii i-⁠au îngăduit, dar nu a spus că e impus la un impozit mare ca să se lepede de religie. Întrebat dacă la dărâmarea bisericii a rostit cuvintele despre pedeapsa lui Dumnezeu, a răspuns că nu a spus așa ceva nimănui. Întrebat dacă se recunoaște vinovat de activitate contrarevoluționară activă, a răspuns: „Nu mă recunosc vinovat; nu am făcut agitație antisovietică”. Pe 24 februarie ancheta s-⁠a încheiat, iar la 2 martie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Preotul Alexandru Vinogradov a fost împușcat la 10 martie 1938 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul Butovo, lângă Moscova.