Alexie al Novgorodului

Sfântul Alexie a fost arhiepiscop al Novgorodului, hirotonit episcop în 1360 și mort la 3 februarie 1390 (sau 1389). Înainte de episcopie fusese păzitorul cheilor casei arhiepiscopale de la Sfânta Sofia. Este cinstit ca sfânt cu cinstire locală, pomenit la 3 februarie; izvoarele noastre nu amintesc o canonizare generală.

Păstorirea

Cu puțin timp după hirotonie, în 1360, ciuma lovea Pskovul și în fiecare zi mureau 50 până la 100 de oameni. Pskovenii au trimis la Novgorod să-⁠l cheme pe preasfințitul Alexie. El a venit, i-⁠a binecuvântat pe toți locuitorii, a înconjurat cetatea cu cruci, a slujit trei Liturghii și ciuma a început să se oprească.

În 1362 a zidit biserica Nașterii lui Hristos în curtea arhiepiscopală. În anii 1360 până la 1370, din porunca lui, în locul celor mai vechi seturi de Mineie ale catedralei Sfânta Sofia a fost făcut un nou set pentru tot anul. Un exemplu este Mineiul de octombrie, pe pergament, din 1370, păstrat la Biblioteca Națională a Rusiei. Aceste Mineie „ale lui Alexie” s-⁠au folosit la Sfânta Sofia vreo 70 de ani, până la mijlocul secolului al XV-⁠lea, când arhiepiscopul Eftimie a poruncit un nou set, cu altă redacție a textelor de slujbă. Păstorirea lui a fost o vreme de zidiri: el s-⁠a ocupat personal de lucrări vestite ale Novgorodului, între care biserica Schimbării la Față de pe strada Ilin și ansamblul picturilor bisericii Adormirii de pe Câmpul Volotovo.

Icoana Maicii Domnului

În 1365 a fost martor la o arătare minunată de la icoana Maicii Domnului „Umilința”. În timpul unei furtuni a luat foc biserica de lemn a Sfintei Treimi de pe strada Redatin, iar icoana din ea s-⁠a arătat stând deasupra locașului în flăcări. Abia când Alexie a sosit cu procesiune și a săvârșit o slujbă de rugăciune, icoana a coborât în mâinile arhiereului, iar focul s-⁠a stins. În amintirea acestui eveniment, Alexie a binecuvântat înzidirea în peretele de la intrarea catedralei Sfânta Sofia a unei cruci cu basoreliefuri, numită Crucea lui Alexie.

Relațiile cu Moscova și sfârșitul

Relațiile neîmpăcate dintre arhiepiscopia Novgorodului și mitropolia Moscovei l-⁠au făcut ca în iarna lui 1375 să se retragă în mod ostentativ la Mănăstirea Învierii din Derevianița. La cererea stăruitoare a poporului s-⁠a întors la cârmuirea eparhiei la 9 martie 1376 și în același an a condus o solie la Moscova. Abia în 1380 tratativele cu marele cneaz Dimitrie Ivanovici au adus relații pașnice între moscoviți și novgorodeni.

A stat arhiepiscop 28 de ani și 7 luni. La 22 aprilie 1388 a lăsat din nou scaunul și s-⁠a retras la Derevianița, unde a murit la 3 februarie 1390 (sau 1389) și a fost îngropat în pridvorul bisericii Învierii. Când s-⁠a zidit noua catedrală, în secolul al XVII-⁠lea, moaștele lui au fost mutate în pridvorul de apus.

Cercetătorul Gherold Vzdornov a presupus că Alexie este înfățișat pe peretele de sud al bisericii Adormirii de pe Câmpul Volotovo, într-⁠o frescă a ctitorilor din anii 1380: el și sfântul Moise, arhiepiscopul Novgorodului, ctitorul bisericii, stau amândoi cu aureole înaintea Maicii Domnului, în clobuc alb și felon cu cruci. Chipul, pictat în viață sau curând după moarte, ar păstra trăsăturile lui adevărate. Un manual de iconografie din veacul al XVIII-⁠lea îl numește „fericitul” Alexie, fără a da ziua pomenirii.