Hadelin

Sfântul Hadelin (Adelin, Hadelinus) s-⁠a născut în Guyenne, în jurul anului 617, și a murit în jurul anului 690 lângă Dinant, în Belgia de azi. A fost unul dintre monahii învățați care au propovăduit creștinismul și au început lucrul de convertire în ținutul Belgiei de azi, împreună cu Sfântul Remaclu. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, cu pomenirea la 3 februarie. Izvoarele noastre nu dau un act de canonizare ortodox, de aceea îl numim sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

Era din părinți nobili și a trăit la curtea lui Sigebert al Austrasiei. A fost ucenic al lui Remaclu, întâi la mănăstirea Solignac, apoi la mănăstirea Cougnon, în ducatul Luxemburg. Mai târziu s-⁠a mutat la mănăstirea Stavelot, întemeiată de Remaclu în 650 (după alt izvor, în 648). Un izvor spune că era monah la mănăstirea Sfântul Petru din Solignac, al cărei stareț era Remaclu; în jurul anului 647 Remaclu a părăsit Solignac și s-⁠a așezat în Ardeni. În jurul anului 651 Remaclu a devenit episcop de Maastricht și l-⁠a luat cu el pe Hadelin. După aceea, drumurile celor doi s-⁠au despărțit. Hadelin s-⁠a retras într-⁠o pustie, unde s-⁠au alăturat lui ucenici care au dus lucrul de evanghelizare al ținutului. Datorită darului lui Pipin de Herstal, Hadelin a putut să întemeieze acolo o mănăstire, de la care a pornit satul Celles. În 669, cu ajutorul lui Remaclu și al lui Pipin de Herstal, a întemeiat mănăstirea Celles din împrejurimile Dinantului. Mai târziu a întemeiat o mănăstire la Visé. În cele din urmă s-⁠a retras ca sihastru lângă Dinant, unde a murit.

În Evul Mediu, cu numele lui s-⁠au legat mai multe minuni: vindecarea unei femei surdo-⁠mute, învierea unei femei numite Gisa și izvorârea unui izvor lângă Philippeville. În 1046 episcopul Wazo al Liège-⁠ului a poruncit să se facă o raclă pentru moaștele Sfântului Hadelin. Din pricina neînțelegerii monahilor cu stăpânul din Celles, în 1338 moaștele au fost mutate în biserica Sfântului Martin din Visé, unde se află și azi, într-⁠o raclă de argint în stil mosan. Hadelin este cinstit mai ales în eparhia valonă Namur, ca întemeietor al mănăstirii din Celles. Este ocrotitorul orașului Celles, unde se prăznuiește în duminica de după Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie). Este chemat împotriva bolilor copiilor, iar în iconografie semnul lui este un porumbel.