Nicolae al Japoniei

Sfântul Nicolae al Japoniei, întocmai cu apostolii, a fost arhiepiscop al Japoniei și cel care a pus temelia Bisericii Ortodoxe din această țară. În lume se numea Ivan Dimitrievici Kasatkin. A adormit la Tokyo, în 1912. Este pomenit la 3 februarie, ziua morții lui după calendarul vechi, adică 16 februarie după cel nou.

Tinerețea

S-⁠a născut în 1836 în ținutul Smolensk, în Rusia, ca fiu al diaconului Dimitrie Kasatkin. Mama lui a murit când avea cinci ani. A terminat seminarul din Smolensk și, în 1857, a intrat la Academia Teologică din Sankt Petersburg. În iunie 1860 a fost tuns monah de rectorul academiei, episcopul Nectarie, cu numele Nicolae, și curând după aceea a fost hirotonit diacon, apoi preot. Când a văzut o vestire că este nevoie de un preot pentru capela consulatului rus din Hakodate, în Japonia, s-⁠a oferit.

Misiunea

La 2 iulie 1861 a ajuns la Hakodate. Un timp a învățat singur limba japoneză, cultura și obiceiurile oamenilor, și în primii opt ani a studiat și budismul, ca să cunoască istoria, religia și sufletul japonezilor. Creștinismul era atunci oprit prin lege. Primul japonez pe care l-⁠a adus la credință a fost Sawabe Takuma, fost samurai și preot șintoist, care venise la el cu gând să-⁠l ucidă; mai târziu a fost unul dintre primii preoți ortodocși japonezi. În 1870 Nicolae a fost ridicat arhimandrit și s-⁠a mutat la Tokyo, unde a început o muncă misionară întinsă și a cumpărat un teren pe o înălțime din Kanda Surugadai, unde avea să fie scaunul arhiepiscopului. La 30 martie 1880 a fost sfințit episcop, cu titlul de Reval, ca ajutor al arhiepiscopului Rigăi, deși nu a văzut niciodată orașul. Catedrala Învierii din Tokyo, numită de oameni Nikorai-⁠do în cinstea lui, a fost sfințită în 1891, iar în 1907 Sfântul Sinod rus l-⁠a ridicat la rangul de arhiepiscop al întregii Japonii. Când a murit, comunitatea ortodoxă număra cam treizeci și trei de mii de credincioși și 266 de comunități.

Traducerile și școlile

A tradus în japoneză toate cărțile de slujbă și multe părți din Biblie, între care tot Noul Testament și Psalmii, ajutat de un învățat creștin japonez, Nakai Tsugumaro. Traducerile lui se folosesc și azi la slujbă. Iubea cântarea bisericească și a ajutat să se întemeieze cântarea în Biserica Japoniei. A deschis un seminar teologic, școli, un orfelinat și o bibliotecă.

Războiul ruso-⁠japonez

În vremea războiului ruso-⁠japonez a rămas în Japonia, deși o parte îl îndemnau să plece. A fost vremea cea mai grea a vieții lui, între dragostea pentru patria de naștere și datoria de episcop de a sprijini pe credincioșii lui. Nu a luat parte la slujbele publice în care se cerea înfrângerea dușmanilor, dar și-⁠a îndemnat credincioșii japonezi să se roage pentru armata lor, și a trimis preoți și învățători la taberele de prizonieri ruși, pentru învățătura și îngrijirea lor. Atitudinea lui i-⁠a mișcat și pe creștini, și pe necreștini. A adormit la 16 februarie 1912. Se spune că ultimul lui cuvânt a fost „înviere”. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în 1970, iar el este primul sfânt al Bisericii Ortodoxe Japoneze.