Ansgar

Sfântul Ansgar a fost misionar în Danemarca și în Suedia, numit Apostolul Nordului, și întâiul arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen. Biserica îl pomenește la 3 februarie.

Copilăria și tinerețea

S-⁠a născut la 8 septembrie 801, într-⁠o familie nobilă franconă, lângă Amiens, în Picardia. După moartea timpurie a mamei sale, a fost crescut în mănăstirea benedictină de la Corbie. Rimbert, ucenicul, urmașul și biograful lui, povestește în Viața lui Ansgar că, în copilărie, el a văzut într-⁠o vedenie pe mama sa în tovărășia Maicii Domnului. De atunci a lăsat nepăsarea față de cele duhovnicești și a luat viața în serios, iar Rimbert socotea această vedenie, cea dintâi dintre multe, drept mobilul principal al vieții sale. În 822 a fost trimis, cu alți călugări, să întemeieze mănăstirea Corvey, în Westfalia, unde a fost învățător și predicator.

Misiunile

Împreună cu un grup de călugări, a plecat în Iutlanda cu regele Harald Klak, care primise Botezul în exil. După căderea lui Harald, în 827, și moartea însoțitorului său Autbert, școala pentru fiii curtenilor a fost închisă, iar Ansgar s-⁠a întors în Germania. În 829, când regele suedez Björn a cerut misionari, împăratul Ludovic cel Pios l-⁠a trimis pe Ansgar, cu monahul Witmar. El a propovăduit și a făcut ucenici, mai ales în cele șase luni petrecute la Birka, pe lacul Mälaren, unde o văduvă înstărită, Frideborg, l-⁠a găzduit. Cu ea și cu intendentul regelui, Hergeir, a alcătuit o mică obște creștină.

Arhiepiscopul

În 831 s-⁠a întors la curtea lui Ludovic de la Worms și a fost numit arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen, o arhiepiscopie nouă, cu dreptul de a trimite misiuni în toate ținuturile nordice și de a hirotoni episcopi pentru ele. A fost sfințit episcop în noiembrie 831, cu încuviințarea papei Grigore al IV-⁠lea, a primit pallium-⁠ul la Roma și a fost numit trimis papal pentru Nord. Regele suedezilor a hotărât să tragă la sorți dacă primește misionarii creștini, iar Ansgar a încredințat cauza lui Dumnezeu, iar sorțul a fost favorabil. La Hamburg a întemeiat o mănăstire și o școală, care însă au dat puține roade.

Încercările

După moartea lui Ludovic cel Pios, în 840, Ansgar a pierdut mănăstirea Turholt, dăruită ca să sprijine lucrarea lui. În 845, danezii au prădat Hamburgul, iar toate odoarele și cărțile bisericii au fost nimicite. Ansgar a rămas fără scaun și fără venituri, iar mulți ajutători l-⁠au părăsit. În 847 a fost numit în episcopia Bremenului, unde s-⁠a mutat în 848. Unirea scaunelor Bremen și Hamburg a fost încuviințată de papa Nicolae I abia în 864. În tot acest timp a lucrat mai departe pentru misiunea din Nord. A câștigat prietenia regilor danezi Horik cel Bătrân și Horik al II-⁠lea, a primit îngăduința să ridice o biserică la Sleswick și recunoașterea creștinismului ca religie îngăduită. Între 848 și 850 a petrecut doi ani în Suedia, alungând o primejdie de întoarcere la păgânism, iar în 854 s-⁠a întors acolo, în vremea regelui Olof.

Adormirea

Ansgar a murit la Bremen la 3 februarie 865 și a fost îngropat acolo. Rimbert, urmașul lui în scaun, spune că purta o cămașă aspră de păr și trăia cu pâine și apă. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, iar în Biserica Ortodoxă ca sfânt local al eparhiei Berlinului și al Germaniei.