Simeon Primitorul de Dumnezeu

Dreptul Simeon, numit Primitorul de Dumnezeu, a fost un om drept și temător de Dumnezeu din Ierusalim, care a luat în brațe pe pruncul Iisus în Templu, în ziua când a fost adus acolo. Evanghelia după Luca este singurul izvor biblic despre el, iar Biserica îl pomenește la 3 februarie, a doua zi după praznicul Întâmpinării Domnului.

În Evanghelie

Duhul Sfânt i-⁠a descoperit lui Simeon că nu va vedea moartea până nu va vedea pe Hristosul Domnului. În ziua în care Maica Domnului și Iosif au adus pe prunc la Templu, la patruzeci de zile după naștere, ca să împlinească Legea lui Moise, Duhul l-⁠a dus și pe el acolo. Simeon a luat pruncul în brațe și a slăvit pe Dumnezeu cu cuvintele cântării „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace”, care se rostesc până azi la slujba Vecerniei.

Apoi i-⁠a spus Maicii Domnului că pruncul va fi spre căderea și ridicarea multora în Israel și semn de împotrivire, iar „prin sufletul tău va trece sabie”, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Din această proorocie a luat naștere icoana Maicii Domnului „Prevestirea lui Simeon”. Era acolo și proorocița Ana, de optzeci și patru de ani, care a mărturisit și ea despre Prunc. Evanghelia nu spune nimic despre vârsta lui Simeon, dar tradiția îl înfățișează ca pe un bătrân.

Tradiția Bisericii

Potrivit tradiției, Simeon a fost unul dintre cei șaptezeci și doi de învățați care, la porunca regelui Ptolemeu, au tradus Scripturile din ebraică în greacă (Septuaginta). Când a ajuns la cuvintele lui Isaia „Iată, fecioara va avea în pântece și va naște fiu”, a vrut să șteargă „fecioara” și să pună „tânăra”. I s-⁠a arătat însă un înger și l-⁠a oprit, spunându-⁠i că nu va gusta moartea până nu va vedea împlinirea proorociei. O altă tradiție spune că, la întoarcerea din Egipt, și-⁠a aruncat inelul într-⁠un râu, zicând că va crede cuvântul proorocului întocmai dacă îl va găsi. A doua zi a cumpărat un pește, și inelul era în el.

Tradiția dă bătrâneții sale o durată de aproape trei sute de ani; Dimitrie al Rostovului vorbește de 360 de ani. Cântările Bisericii îl numesc uneori preot, dar unii părinți, ca Fericitul Teofilact, spun că nu a fost preot, ci doar un om iubitor de Dumnezeu. Potrivit Protoevangheliei lui Iacov, a devenit preot la Templu după uciderea lui Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiția spune că a trecut la Domnul după întâlnirea din Templu.

Moaștele și cinstirea

Diaconul Teodosie, în veacul al VI-⁠lea, pomenea mormântul lui pe Muntele Măslinilor. Potrivit unei alte tradiții, moaștele au fost aduse la Constantinopol între 565 și 578. În jurul asediului din 1203, ele au fost luate și trimise spre Veneția, dar o furtună a silit corabia să intre în portul Zadar, în Dalmația. Acolo au fost așezate în biserica Sfântul Simeon, iar Simeon este unul dintre cei patru ocrotitori ai orașului. Cinstit ca mijlocitor pentru binecuvântarea copiilor, el este pomenit la 8 octombrie la Zadar. Într-⁠o altă tradiție, moaștele sale se află la Veneția, în biserica San Simeone Profeta. În 2010, o părticică din ele a fost dăruită mănăstirii Sfântul Simeon Primitorul de Dumnezeu din Ierusalim.

Sârbii îl cinstesc și ca ocrotitor al copiilor mici, iar la ei data de 3 februarie după calendarul vechi este o sărbătoare de familie. Cântarea lui Simeon se rostește la Vecernie în Biserica Ortodoxă și la Completorii în Biserica Catolică, iar mulți compozitori au pus-⁠o pe note.