Ignatie al Mariupolului

Sfântul Ierarh Ignatie al Mariupolului, mitropolit al Gotiei și al Caffei, a fost episcop grec în Crimeea și cel care a condus ieșirea creștinilor ortodocși greci din Crimeea spre malul Mării Azov, unde a luat ființă Mariupolul. A adormit la 3 (16) februarie 1786 și este pomenit la 3 februarie.

Tinerețea și chemarea

S-⁠a născut în 1715 sau 1716 în insula Kythnos (numită atunci Thermia), cu numele Iacov, în vestita familie a Gozadinilor (Kozadinos), coborâtori dintr-⁠un neam nobil apărut în Ciclade pe vremea stăpânirii franceze. Familia fusese în origine de rit catolic, dar în veacuri a devenit ortodoxă; în 1613 înaintașii lui au ridicat biserica Sfântul Sava din Chora din Kythnos, unde a fost botezat. Tânăr, a plecat la Muntele Athos și s-⁠a călugărit la mănăstirea Vatoped, primind numele Ignatie. A fost hirotonit preot, apoi episcop, a fost chemat la Constantinopol, a ajuns membru al sinclitului patriarhal și arhiepiscop. După moartea, în 1769, a mitropolitului Gotiei și Caffei, Ghedeon, a fost pus în scaunul lui.

În Crimeea

La 23 aprilie 1771 a ajuns în Crimeea și s-⁠a așezat în schitul Adormirii, lângă satul grecesc Mariampol, aproape de Bahcisaray, reședința mitropoliților Gotiei în veacul al XVIII-⁠lea. Venirea lui a coincis cu un nou război ruso-⁠turc. Temându-⁠se de robirea duhovnicească totală și de nimicirea trupească a turmei sale, a cerut guvernului rus să primească pe creștinii din Crimeea în supușenia rusă și să le dea pământ de așezare. Împărăteasa Ecaterina a II-⁠a a încuviințat și, la 23 aprilie 1778, în ziua Paștilor, mitropolitul Ignatie, după Liturghie, în biserica din peșteră a schitului Adormirii, i-⁠a chemat pe credincioși să se pregătească pentru ieșirea din robia veche. Printr-⁠un ucaz al Sfântului Sinod din 14 martie 1779, a fost trecut în Soborul arhiereilor ruși, păstrând vechiul titlu de Gotia și Caffa, cu dreptul de a cârmui toată viața eparhia, formată din toți grecii, și cu toate drepturile canonice ale unui arhiereu cârmuitor. În lista oficială a arhiereilor ruși, a stat îndată după arhiepiscopul de Slovenia și Herson.

Ieșirea și Mariupolul

În 1778-1780 grecii au plecat din Crimeea împreună cu ceilalți creștini ai Tauridei; după unele izvoare erau peste treizeci de mii de oameni, care au pornit în iunie 1778 cu sfânta lor icoană a Maicii Domnului de la Bahcisaray. Partea militară a fost condusă de Alexandru Suvorov, iar cea duhovnicească și administrativă de mitropolitul Ignatie. Mulți au murit pe drum, într-⁠o molimă; unii nu au vrut să-⁠și părăsească casele și mormintele străbunilor, iar câțiva s-⁠au și turcit ca să rămână în Crimeea. Au ajuns mai întâi în Zaporojie, iar după călătoria lui Ignatie la Sankt Petersburg, pe malurile de nord, pe atunci pustii, ale Mării Azov, unde au întemeiat în drumul spre miazăzi vreo douăzeci de sate cu nume luate din Crimeea (Bahcisaray, Ialta, Urzuf, Sartana, Cerdakli, Karan, Mangus). La 5 august 1780, mitropolitul împreună cu clerul și cu cei trei mii de așezați au ajuns la locul hotărât de el, unde cu doi ani mai devreme fusese întemeiat un oraș pe locul unei așezări a cazacilor zaporojeni desființați, redenumit Mariupol la cererea grecilor. Mitropolitul Ignatie a avut grijă de așezarea turmei lui și a ales adesea el însuși locurile satelor. Pentru osteneala lui, Ecaterina a II-⁠a l-⁠a răsplătit cu o panaghie de diamante. Se arată totuși că printre așezați a crescut nemulțumirea față de el, căci noul loc li s-⁠a părut sumbru față de Crimeea înfloritoare; Ignatie a trebuit să părăsească Mariupolul și să se așeze în afara orașului, într-⁠o chilie de piatră zidită de el. În februarie 1786, după o boală de două săptămâni, a adormit. Nu este întemeietorul Mariupolului, cum se mai spune.

Cinstirea

A fost îngropat la dreapta în fața catapetesmei din biserica Sfântului Haralambie din Mariupol, după obiceiul răsăritean, într-⁠o criptă. În 1788 mitropolia Gotiei a fost desființată și alipită la eparhia Slovenia. La 11 iunie 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei) l-⁠a trecut în rândul sfinților, iar la 15 noiembrie 1998, în catedrala Sfântul Nicolae din Mariupol, s-⁠a făcut slujba proslăvirii. La 17 iulie 2003, la Donețk, s-⁠a deschis un lăcaș închinat lui, iar la 30 noiembrie 2017, Soborul episcopilor Bisericii Ruse l-⁠a canonizat pentru cinstirea în toată Biserica. Prin hotărârea episcopului ortodox grec al Syrosului, este cinstit ca sfânt local în insula sa natală. La 1 octombrie 2016, o parte din moaștele lui au fost aduse de la Mariupol la Chora din Kythnos, iar acolo pomenirea lui se face și în prima duminică din octombrie.