Werburga

Sfânta Cuvioasă Werburga a fost o prințesă anglo-⁠saxonă, devenită stareță a mănăstirii din Ely, și este ocrotitoarea orașului Chester. Numele ei înseamnă „cetate adevărată”. Biserica o pomenește la 3 februarie.

S-⁠a născut în jurul anului 650 la Stone, azi în Staffordshire, ca fiică a regelui Wulfhere al Merciei și a reginei Ermenilda, fiica regelui Kentului. Wulfhere era fiul creștin al regelui păgân Penda. Cu încuviințarea tatălui ei, a intrat la mănăstirea Ely, întemeiată de străbunica ei, Sfânta Etheldreda (Audrey), întâia stareță de acolo și fostă regină a Northumbriei. A fost pregătită acasă de Sfântul Chad, mai târziu episcop de Lichfield, și de mama ei, iar în mănăstire de mătușa și bunica ei, Sfintele Etheldreda și Seaxburh. A fost monahie aproape toată viața, un timp la Weedon Bec, în Northamptonshire, și a luat parte la reforma mănăstirilor din Anglia. Pe urmă a ajuns a patra stareță a mănăstirii Ely, după mama ei, Ermenilda, bunica ei, Seaxburh, și străbunica ei, Etheldreda. A adormit la 3 februarie, în anul 699 sau 700, și a fost îngropată la Hanbury, în Staffordshire.

După adormirea ei, fratele ei Coenred, devenit rege al Merciei, a hotărât în 708 să mute moaștele într-⁠un loc mai de seamă din biserică. Când mormântul a fost deschis, trupul s-⁠a aflat întreg, semn al bunăvoinței dumnezeiești. După un an, Coenred a lăsat tronul și s-⁠a făcut monah la Roma. Cea mai cunoscută povestire despre Werburga, redată de Goscelin, este aceea a unei gâște moarte, mâncate, pe care a înviat-⁠o. Un vitraliu din biserica Sfinții Petru și Pavel din Weedon Bec amintește o altă tradiție, cu alungarea gâștelor din sat.

Racla a rămas la Hanbury până când primejdia atacurilor danezilor, la sfârșitul secolului al IX-⁠lea, a dus moaștele în orașul fortificat Chester, în biserica Sfinții Petru și Pavel, locul unde este azi catedrala. În 975 biserica a fost închinată Sfintei Werburga și Sfântului Oswald din Northumbria, iar în secolul al XI-⁠lea i s-⁠a alipit o mănăstire. Până în 1057 biserica a fost refăcută și înzestrată de Leofric, conte al Merciei, iar Werburga era socotită ocrotitoarea orașului. I se atribuie minunea retragerii neașteptate a regelui galez Gruffudd ap Llywelyn din fața cetății. În 1093, Hugh d'Avranches a dăruit abației averi și a întemeiat o mănăstire benedictină, cu monahi veniți de la Bec. În Evul Mediu, o ceată de gâște a fost însemnul celor care făcuseră pelerinaj la racla ei. La desființarea mănăstirii, în 1540, s-⁠a născut Catedrala Chester, închinată lui Hristos și Maicii Domnului. Racla bogată din secolul al XIV-⁠lea a fost sfărâmată, iar moaștele s-⁠au pierdut. Părți din piatra raclei au fost reasamblate în 1876 și se află în capela Maicii Domnului a catedralei. Cel puțin zece biserici din Anglia, în Dublin, Derby, Stoke-⁠on-⁠Trent și Spondon, îi poartă numele.