Ana Proorocița

Sfânta Prorociță Ana a fost o femeie în vârstă din seminția lui Așer, care L-⁠a întâmpinat în Templul din Ierusalim pe Pruncul Iisus și a vorbit despre El tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Despre ea scrie numai Sfântul Evanghelist Luca, în trei versete. Biserica o pomenește la 3 februarie, a doua zi după praznicul Întâmpinării Domnului, împreună cu Sfântul Simeon Primitorul de Dumnezeu.

Ce spune Evanghelia

Evanghelia după Luca (2, 36-38) spune că Ana era prorociță, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Numele ei înseamnă „har” (în ebraică Hana). Trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei, apoi rămăsese văduvă. Textul grecesc poate fi înțeles în două feluri: fie că era văduvă de optzeci și patru de ani, fie că avea optzeci și patru de ani. Tradiția ortodoxă o numește de obicei văduvă de optzeci și patru de ani.

Evanghelistul adaugă că ea nu se depărta de Templu și slujea lui Dumnezeu, „noaptea și ziua, cu posturi și cu rugăciuni”. Pentru credința ei neclintită și pentru viața ei curată, Biserica o numește prorociță.

Întâmpinarea Domnului

În ziua a patruzecea după Naștere, Maica Domnului și Dreptul Iosif au adus Pruncul la Templu, ca să-⁠L închine Domnului după Lege. Acolo L-⁠a luat în brațe bătrânul Simeon. În același ceas a venit și Ana. Ea a mulțumit lui Dumnezeu și a vorbit despre Prunc tuturor celor ce așteptau izbăvirea Ierusalimului (Luca 2, 38).

Biserica vede în Simeon și în Ana pe cei din urmă prooroci ai Vechiului Testament, în care poporul Israel L-⁠a întâmpinat pe Mesia. De aceea ea apare, alături de Simeon, în icoana Întâmpinării Domnului.

Cinstirea

Evanghelia nu spune nimic despre sfârșitul ei, iar tradiția nu păstrează alte amănunte sigure. Praznicul Întâmpinării cade la 2 februarie după calendarul Bisericii Ortodoxe Române, iar sinaxa Sfinților Simeon și Ana, la 3 februarie. Bisericile care țin calendarul vechi o prăznuiesc la 16 februarie după calendarul civil. Cărțile rusești o amintesc și la 10 septembrie.