Simeon de Tver

Sfântul ierarh Simeon (mort la 3 februarie 1289) a fost întâiul episcop al Tverului, mai înainte episcop de Polotsk. Se pomenește la 3 februarie (stil vechi), precum și în Soborul Sfinților Belarusi și în cel al Sfinților din Tver. Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a canonizat pentru cinstire în toată Biserica la 3 februarie 2016.

Viața

După unele izvoare era din neamul cneazilor din Polotsk. Până în 1271 a fost episcop de Polotsk. Nelinișitile și certurile cneazilor lituanieni și uciderea, în 1263, a cneazului din Polotsk, nepotul lui, l-⁠au silit să se mute la Tver, care ținea de aceeași eparhie. A fost primit cu bucurie de cneazul Iaroslav Iaroslavici, care a dat scaunului episcopului Simeon multe moșii și foloase. Când cneazul Iaroslav a murit, Simeon l-⁠a îngropat cu cinste. Letopisețul lui Nikon spune că sfântul acesta era „foarte înțelept și puternic în cărțile Sfintei Scripturi, învățător, virtuos, avea milă de săraci, orfani și văduve, apăra pe cei nedreptățiți și izbăvea pe cei siliți”.

A mustrat fără teamă pe cei puternici ai lumii, când a fost nevoie: „Mângâiați pe cei întristați, izbăviți pe cei slabi din mâinile celor puternici. Voi dați și ajutați pe cei care au și așa mult aur și argint, iar nu pe cei care n-⁠au nici un ban. Sunteți ca norul de ploaie care varsă apa peste mare, nu peste pământul însetat. Cei bogați îi nedreptățesc pe cei slabi, iar ei vin la voi ca la buni apărători; voi însă dați pe săraci în robie, iar pe cei bogați îi încurajați și îi înzestrați din belșug.” A pus multă osteneală în zidirea de biserici, mai ales după două incendii la Tver; între altele a zidit catedrala Mântuitorului, în care a fost și îngropat. Se cunoaște „Învățătura episcopului Simeon de Tver” către cneazul Constantin din Polotsk, cuprinsă în „Măsura dreaptă” din secolul al XV-⁠lea. Cneazul Constantin, vrând să râdă de tiunul lui (judecătorul), l-⁠a întrebat la masă pe sfânt: „Unde vor fi tiunii în lumea cealaltă?” Simeon a răspuns: „Tiunul va fi acolo unde va fi cneazul.” Cneazului nu i-⁠a plăcut și a zis: „Tiunul judecă nedrept, ia mită, chinuie oamenii, iar eu ce rău fac?” Arhiereul i-⁠a lămurit: „Dacă cneazul e bun și temător de Dumnezeu, are milă de oameni, iubește dreptatea și pune tiun un om bun și temător de Dumnezeu, înțelept și iubitor de adevăr, atunci cneazul va fi în rai și tiunul cu el; dacă însă cneazul e fără frică de Dumnezeu, nu-⁠i miluiește pe creștini, nu se gândește la orfani și văduve și pune un căpetenie rău, nechibzuit, doar să-⁠i aducă bani, atunci și cneazul va fi în iad, și tiunul cu el.” A adormit la 3 februarie 1289.