Anatolie de la Optina

Cuviosul Anatolie de la Optina, numit și Anatolie cel Bătrân (în lume Alexei Moiseevici Zerțalov, 1824-1894), a fost preot și stareț la Optina Pustîn, ucenic al sfinților Macarie și Amvrosie și părinte duhovnicesc al multor mănăstiri de maici. Este unul dintre cei paisprezece cuvioși stareți ai Optinei, slăviți laolaltă în anul 2000.

Începuturile

S-⁠a născut în 1824 în satul Bobîli din ținutul Boroasc, gubernia Kaluga, în familia diaconului Moise Kopiev, care slujea la biserica satului. A primit la botez numele Alexei, după Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. În familie erau șase copii. A terminat școala duhovnicească din Boroasc și apoi seminarul din Kaluga, unde a primit numele de familie Zerțalov. Șase ani a lucrat la Camera Vistieriei a administrației gubernale.

Într-⁠o boală grea a făcut făgăduință să intre în mănăstire dacă se va însănătoși. După vindecare a lăsat slujba și, cu binecuvântarea părinților, a plecat la Optina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

La Optina

A sosit la mănăstire la 31 iulie 1853. A trecut prin felurite ascultări, mult timp ca ajutor al părintelui Eftimie (Trunov), scriitorul mănăstirii. Șapte ani, până la adormirea starețului Macarie, i-⁠a fost ucenic duhovnicesc, iar apoi a trecut la îndrumarea starețului Amvrosie.

După nouă ani de noviciat, la 17 noiembrie 1862, a fost tuns în mantie în biserica schitului, cu numele Anatolie, după Sfântul Anatolie, patriarhul Constantinopolului. În 1866 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1870 ieromonah. Din decembrie 1866 a fost bibliotecarul mănăstirii, iar din decembrie 1870 econom al ei. În vara lui 1871 un ucaz al Sinodului l-⁠a numit, cu rang de arhimandrit, egumen al mănăstirii Orlov din gubernia Viatka, dar numirea a fost anulată la cererea episcopului Grigorie de Kaluga. În 1873, după moartea starețului Ilarion, a fost făcut stareț al schitului și duhovnic al frățimii.

Părinte al maicilor

Când s-⁠a întemeiat mănăstirea de maici de la Șamordino, starețul Amvrosie i-⁠a încredințat pe monahii de acolo. Le spunea adesea surorilor că le primește rar la sine pentru că este liniștit în privința lor, fiindcă se află sub ocrotirea părintelui Anatolie. A fost, pe lângă aceasta, părinte duhovnicesc al mănăstirilor de maici din alte șase eparhii.

El însuși om de rugăciune înflăcărată și lucrător al rugăciunii lui Iisus, i-⁠a învățat pe fiii săi duhovnicești aceeași lucrare. Starețul Amvrosie spunea despre el că i s-⁠a dat o rugăciune și un har așa cum se dau unuia dintr-⁠o mie. Îndrumarea lui a crescut la Optina stareți ai vremurilor din urmă, precum Varsanufie și Nectarie. La sfârșitul lui 1892 a mers la Sankt-⁠Petersburg, unde a slujit Liturghia împreună cu Sfântul Ioan de Kronstadt.

Adormirea și cinstirea

Greu bolnav, a primit în taină schima la 15 decembrie 1893. A adormit în Domnul la 25 ianuarie 1894 (7 februarie pe stil nou), la ora patru și douăzeci de minute dimineața, într-⁠o zi de marți. În 1996 a fost trecut între sfinții cinstiți local la Optina, iar în august 2000 Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a slăvit pentru cinstire în toată Biserica. Moaștele cuviosului Anatolie cel Bătrân se păstrează în biserica Vladimirskaia a mănăstirii Optina.