Nicolae Popov

Sfântul sfințit mucenic Nicolae Popov, protoiereu în satul Verhne-⁠Gnutov de pe Don, a fost ucis în 1919 la Morozovsk de către bolșevici. A fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse la 17 iulie 2006, la propunerea eparhiei Rostov. Se pomenește la 13 martie, pe stil vechi (26 martie pe stil nou), și în soborul noilor mucenici ai Rusiei; în fișa noastră apare ca dată 25 ianuarie, pe care izvorul rus nu o confirmă.

Familia și tinerețea

S-⁠a născut la 3 mai 1864 în stanița Uriupinskaia, ținutul Hopior, din Ținutul oastei Donului, în familia unui funcționar al oastei, Hariton Ivanovici Popov, întemeietorul Muzeului Donului și cercetător al vechimilor Donului, și a Alexandrei Petrovna, fiica unui preot. Familia avea zece copii: patru fii, Nicolae, Petru, Alexandru și Ioan, și șase fiice. După nașterea lui Nicolae familia s-⁠a mutat la Novocerkassk, unde el a absolvit gimnaziul de băieți, apoi a intrat la școala de agricultură din Harkov. A slujit în regimentul al XII-⁠lea al Donului.

Preot pe Don

În 1891 a intrat în anul al cincilea al seminarului duhovnicesc al Donului, pe care l-⁠a absolvit în 1893. În același an arhiepiscopul Macarie al Donului și Novocerkasskului l-⁠a hirotonit diacon la biserica Adormirii din stanița Aksaiskaia. Atunci s-⁠a însurat cu Zinaida Gheorghievna Zheltkevici, fiica unui preot, și au avut fiicele Teodora, Elena, Iulia, Maria, Alexandra și fiul Nicolae. În noiembrie 1894 arhiepiscopul Donat l-⁠a hirotonit preot la casa de rugăciune a Adormirii Maicii Domnului din cătunul Kolodezni. Prin străduința lui, în februarie 1895 s-⁠a deschis în cătun o școală parohială, iar la 1 septembrie 1896 pe lângă casa de rugăciune o școală de clasa a doua cu cursuri pentru învățători și agricultură și secții de meșteșuguri, la care el a predat Legea lui Dumnezeu din 1896 până în 1901. În aprilie 1901 a fost mutat paroh la biserica Sfântul Ioan Teologul din cătunul Verhne-⁠Gnutov, stanița Esaulovskaia. După începutul războiului civil a continuat să-⁠și împlinească slujirea, chiar în fața înaintării Armatei Roșii. La începutul lui 1919 a trecut prin tifos.

Arestarea și moartea

Curând a fost arestat de sovietul local și la 23 martie 1919 dus la stația Morozovskaia. Tribunalul de acolo l-⁠a osândit la moarte. La 26 martie a putut trimite familiei un bilet, în care scria soției și copiilor să ierte dușmanilor tot și să ierte și moartea lui de mucenic. Vara lui 1919 un alt preot, Alexandru Skibenko, răspunzând la un chestionar al Comisiei speciale de cercetare a faptelor bolșevicilor pe lângă Comandantul Forțelor Armate din Sudul Rusiei, a scris că în parohia bisericii Sfântului Ioan Teologul nu fuseseră interzise sau împiedicate slujbele, predarea Legii lui Dumnezeu sau scoaterea icoanelor din școli. În același chestionar spune că protoiereul Nicolae Popov, frate al actualului președinte al Consiliului conducătorilor de departamente al Oastei Donului, abia începuse să iasă din casă după tifos, a fost arestat de sovietul local la 24 martie și trimis la tribunalul de district din Morozovskaia, unde în noaptea spre 27 martie (9 aprilie stil nou) a fost tăiat cu sabia. Trupul i-⁠a fost găsit la 5 iulie (18 iulie stil nou) cu semnele rănilor, capul abia ținându-⁠se de o bucată de piele subțire, a fost adus în parohie și îngropat în gardul bisericii. Același preot adaugă că nu s-⁠au observat alte silnicii împotriva clerului. În revista „Gândirea creștină a Donului” comitetul Societății eparhiale de ajutor reciproc a cerut preoților să pună în pomelnicele bisericilor, la pomenirea celor adormiți, numele protoiereului Nicolae, al Taisiei și al lui Teodor Popov.

La 17 iulie 2006, la propunerea eparhiei Rostov, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, și i-⁠a rânduit ziua de pomenire 13 (26) martie. Icoana lui apare alături de a sfântului sfințit mucenic Constantin Verețki în biserica Sfântul Alexandru Nevski din Novocerkassk și în biserica Adormirii din Aksai.