Bretanion

Sfântul Bretanion a fost episcop de Tomis (azi Constanța, în Dobrogea) în veacul al IV-⁠lea. Era de neam capadocian și a ținut scaunul Tomisului de la 360, iar moartea lui se pune în jurul anului 380 (fișa noastră dă anii 350 și 301, care nu se potrivesc). Este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în cea Romano-⁠Catolică. Pomenirea lui este la 25 ianuarie.

Cele mai multe știri despre el vin de la Sozomen, în Istoria bisericească. Bretanion a rămas vestit prin lupta sa împotriva arianismului. Împăratul Valens, în timpul campaniei împotriva goților din părțile acelea, s-⁠a oprit la Tomis și a îndemnat poporul să treacă la arianism și să lepede Crezul de la Niceea. Cercetând episcopii ca să-⁠i atragă la arianism, Valens a mers spre biserica orașului, iar poporul îl urma din curiozitate. Bretanion îl aștepta, împreună cu clerul său. În biserică l-⁠a înfruntat pe Valens, spunându-⁠i că nu există decât un singur crez, cel de la Niceea. Valens a încercat să se certe cu Bretanion, dar episcopul, împreună cu preoții, a ieșit din biserică fără să-⁠i pese și a mers într-⁠alt loc să săvârșească Euharistia. Poporul a urmat episcopul și l-⁠a lăsat pe împărat singur cu suita lui. Valens a poruncit să fie arestat și trimis în surghiun. Poporul s-⁠a împotrivit și, din pricina strigătului public, împăratul i-⁠a îngăduit să se întoarcă.

Sfântul Vasile cel Mare i-⁠a cerut cârmuitorului Sciției Mici, Iunius Soranus (Saran), să-⁠i trimită moaștele sfinților din părțile acelea. În 373 sau 374 i-⁠au fost trimise la Cezareea Capadociei moaștele Sfântului Sava Gotul, însoțite de o scrisoare numită „Epistola Bisericii lui Dumnezeu din Gotia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici Universale”. Trimiterea moaștelor și scrierea scrisorii i-⁠au fost atribuite lui Bretanion. Se poate ca el să fi reprezentat Tomisul la sinodul din Constantinopol din 381, dar numele lui poate fi încurcat cu al episcopului Gherontie (Terențiu) al Tomisului, care poate fi cel ce a luat parte cu adevărat. Sinaxarele bizantine nu îl pomenesc pe Bretanion, dar Martirologiul roman l-⁠a înscris la 25 ianuarie, zi pe care, se pare, Baronio i-⁠a dat-⁠o în chip arbitrar. De aici, Bisericile românești au luat sărbătoarea lui, înscriindu-⁠l în sinaxarele locale la aceeași dată.