Castin al Bizanțului

Sfântul Castin al Bizanțului este socotit, după tradiție, episcopul Bizanțului între 230 și 237, în vremea împăraților Alexandru Sever și Maximin Tracul; în unele cataloage apare ca Constantin sau Kastinos. Este pomenit la 25 ianuarie.

Se spune că era senator din Roma, foarte bogat și la început păgân. După viața lui, într-⁠o zi s-⁠a îmbolnăvit greu și a mers într-⁠o suburbie a Bizanțului, unde auzise că episcopul Chirilian face „minuni de vindecare”. Chirilian l-⁠a vindecat și l-⁠a adus la creștinism. Castin a trimis la Roma porunca de a se împărți săracilor toată averea lui, iar el a rămas să trăiască pe lângă episcop. Chirilian l-⁠a botezat, l-⁠a învățat credința și l-⁠a hirotonit episcop al Argyroupolisului, făcându-⁠l urmaș și poruncindu-⁠i să mute scaunul episcopal din Argyroupolis la Bizanț. Până atunci scaunul și catedrala Bisericii locale se aflau la nord de Cornul de Aur: mai întâi la Argyroupolis, apoi la Elaia și, în cele din urmă, lângă mare, în zona Galatei de azi. Castin a ridicat întâia biserică din Bizanț, la sud de Cornul de Aur, închinată, după tradiție, Sfintei Eufimia, și socotită una dintre cele mai vechi din oraș. Istoricul Nichifor Calist îl numește Constantin. Sunt voci care socotesc că în veacul al III-⁠lea nu au existat episcopi la Bizanț, iar istoricul Wolfram Brandes vede lista episcopilor de până la Mitrofan ca o alcătuire târzie, pentru a arăta obârșia apostolică a scaunului Constantinopolului.