Anteriu

Anteriu a fost episcop al Romei foarte puțin timp, de la 21 noiembrie 235 până la moartea sa, la 3 ianuarie 236. A urcat pe scaun în locul Sfântului Ponțian, trimis în surghiun în Sardinia. Biserica Ortodoxă îl numără între sfinții sfințiți mucenici.

După Liber Pontificalis era fiul lui Romulus și s-⁠a născut la Petilia, în Calabria, fiind probabil de neam grec. Păstorirea lui a durat mai puțin de două luni și despre faptele lui se știu foarte puține. A hirotonit un episcop, pentru orașul Fondi. Tradiția spune că a poruncit o cercetare mai strictă a faptelor mucenicilor, adunate de notarii rânduiți de papa Clement, însă istoricii socotesc aceste știri legendare. Mulți cred că a murit de moarte firească, în vremea prigoanei lui Maximin Tracul, iar alții că a fost martir.

A fost primul episcop al Romei îngropat în cripta papilor din catacomba Sfântului Calist, pe Via Appia. Mormântul i-⁠a fost descoperit în 1854 de Giovanni Battista de Rossi, cu fărâmături din epitaful grecesc, din care se mai putea citi doar cuvântul grecesc pentru episcop. Cenușa lui fusese mutată în biserica Sfântului Silvestru din Câmpul lui Marte și a fost aflată la 17 noiembrie 1595, când papa Clement al VIII-⁠lea a reclădit biserica.

Este pomenit pe 3 ianuarie în Apus, iar în Răsărit pe 5 august, ca sfânt sfințit mucenic.