Eusigniu

Sfântul Mucenic Eusigniu a fost ostaș roman din Antiohia, care a slujit în armata imperială vreo șaizeci de ani și a primit moartea muceniciei prin tăierea capului în anul 362, la adânci bătrâneți, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Este pomenit la 5 august, zi care în calendarul ortodox este și înainte-⁠praznicul Schimbării la Față. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică.

Ostașul

După viața lui, s-⁠a născut la Antiohia și a slujit în armatele împărătești vreo șaizeci de ani, începând sub împăratul Maximian și mergând prin domniile lui Constanțiu Cloru, ale lui Constantin cel Mare și ale fiilor acestuia. Un izvor grec spune că în vremea lui Constantin era general. Pe la începutul domniei lui Constantin a fost martor al arătării Crucii pe cer, înțeleasă drept semn al biruinței ce avea să vină. Izvorul sârb spune că, după tradiție, el a fost cel dintâi ostaș care a văzut crucea arătată împăratului.

Eusigniu a fost tovarăș al mucenicului Vasilisc și se spune că a fost martor al muceniciei lui, la care a văzut îngeri și pe Hristos primind pe sfânt în ceruri, și a povestit apoi cele văzute.

Sfârșitul

La bătrânețe s-⁠a retras din slujba militară și s-⁠a întors la Antiohia, unde s-⁠a dăruit rugăciunii, postului și slujbelor Bisericii. A trăit așa până în vremea lui Iulian Apostatul (361 până la 363), care căuta să readucă păgânismul. După ce un concetățean, mâniat de o hotărâre dată de Eusigniu într-⁠o judecată, l-⁠a pârât împăratului că este creștin, a fost chemat înaintea lui Iulian, în 362. Eusigniu și-⁠a mărturisit pe față credința, l-⁠a mustrat pe Iulian pentru lepădarea lui și i-⁠a amintit că este nepotul lui Constantin cel Mare. Pentru aceasta a fost decapitat, în 362, la adânci bătrâneți, după socoteala obișnuită a nașterii în 252, la vreo o sută zece ani. Statuia lui se numără printre cele o sută patruzeci de statui ale sfinților de pe colonada din Piața Sfântul Petru de la Vatican.