Evdochia Șeikova

Sfânta Fericită Mucenică Evdochia Șeikova (Evdochia Alexandrovna Șeikova) s-⁠a născut la 11 februarie 1856 în satul Puza, ținutul Ardatov, în gubernia Nijni Novgorod (azi Suvorovo, raionul Diveevo), într-⁠o familie de țărani, și a fost împușcată în august 1919, împreună cu ajutoarele ei de chilie, de oamenii Armatei Roșii. A fost numărată între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000. Calendarul nostru o pomenește la 5 august și la 23 mai.

Paralizata de la Puza

După moartea părinților a fost crescută în casa unchiului ei, epitropul bisericii. În copilărie a mers cu pelerinii la pustia de călugări a Sarovului, în cinstea Adormirii Maicii Domnului, la mănăstirea de maici Serafim-⁠Diveevo, a Sfintei Treimi, și la cea Serafim-⁠Ponetaevsk. La douăzeci de ani, după o boală grea, a rămas paralizată. Tinere țărance au început s-⁠o îngrijească. În fiecare zi cântau stihiri la icoana Maicii Domnului de la Vladimir, iar marțea stihiri cu acatistul Maicii Domnului Iverskaia. În acea zi veneau mulți oameni la Duniușka. Dimineața începeau să se roage de la ora cinci. Din pricina neputinței nu putea merge la biserică, de aceea preoții din partea locului, protoiereul Vasile Radughin și preotul Ioan Rîbakov, veneau la fete în zilele de sărbătoare cu Sfintele Daruri și o împărtășeau acasă. Duhovnic i-⁠a fost monahul Anatolie din pustia Sarov.

Prigoana

În satul vecin Gluhovo trăia un țăran tânăr, Ilia Nemțov (sau Nemkov), care era rudă cu Duniușka. După un pelerinaj la Athos s-⁠a întors pe pământul Nijni Novgorodului. Țăranii au început să-⁠l cinstească ca pe un mare rugător și să-⁠i ceară sfaturi. În anii războiului civil a fost chemat în Armata Roșie. Venit în concediu de pe front, a hotărât să nu se mai întoarcă și a rămas în sat. Atunci a ajuns să urască viața plăcută lui Dumnezeu a Duniei și a ajutoarelor ei. A început să vină la ele în casă, să le împiedice la rugăciune și să le batjocorească în fel și chip. Odată l-⁠a oprit miliția și a fost trimis la Ardatov, dar a fugit și s-⁠a întors la fericită. Când ea i-⁠a spus că va fi iar arestat, el a spus că iar va fugi. Cu timpul, tot ce spusese Dunia s-⁠a împlinit, după cum se vede din documentele arhivei.

La 31 iulie 1919 comisia gubernială din Nijni Novgorod pentru lupta împotriva dezertării a dat un mandat pe numele ostașului roșu Scorobogatov. În august 1919 s-⁠a alcătuit la Ardatov o ceată de vreo sută de oameni. În toate ținuturile gubernii s-⁠au făcut troici operative, cu puterile unui tribunal revoluționar militar, cu dreptul de a pune amenzi populației, de a confisca bunuri și chiar de a împușca pe dezertorii îndârjiți. Scorobogatov a chemat seara pe localnici la o adunare și le-⁠a vorbit. Sub bănuiala că ascund un dezertor, Evdochia și ajutoarele ei de chilie au fost osândite la moarte prin împușcare. Înainte de moarte s-⁠au împărtășit cu Sfintele Taine de la preotul bisericii Adormirii din satul Puza, părintele Vasile Radughin.

După batjocură, femeile au fost duse cu o căruță la cimitir, la o groapă comună pregătită dinainte. S-⁠au auzit patru salve. Maria, ajutoarea de chilie a Duniei, a fost doar rănită, iar un ostaș roșu a străpuns-⁠o cu baioneta. Apoi localnicii au fost siliți să le îngroape. Șeful detașamentului de pedeapsă, Kuznețov, a raportat comisarului militar al guberniei, la Nijni Novgorod.

Cinstirea

Cinstirea Evdochiei și a ajutoarelor ei în sat nu s-⁠a întrerupt niciodată. Îndată după împușcare, la mormântul Duniușkăi au început să se facă minuni și vindecări. Țăranii mergeau acolo, la cimitir, și se rugau. După ani s-⁠a pus acolo o cruce și un gard. Biserica Adormirii din satul Puza (Suvorovo) a fost închisă în 1939 și prefăcută în club. Cu timpul, vestea mormântului făcător de minuni din cimitirul Suvorovo s-⁠a răspândit mult dincolo de eparhia Nijni Novgorod. Au început să se scrie și să se povestească multe minuni și vindecări ale bolnavilor care veneau acolo cu credință și cu milă pentru mucenițe. Cu binecuvântarea episcopului Varnava (Beleaev) de Pecerski, ajutoarea lui de chilie, Valentina Dolganova, a adunat mărturii despre sfârșitul mucenicesc al nevoitoarelor.

În august 2000 Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei pe mucenița Evdochia și pe ajutoarele ei de chilie, Daria Timaghina, Daria Uliabina și Maria, al cărei nume de familie nu se știe. În 2001 moaștele mucenițelor din Nijni Novgorod au fost deschise și acum se odihnesc în biserica Adormirii Maicii Domnului din Suvorovo.