Fabian

Sfântul Sfințit Mucenic Fabian a fost episcop al Romei între 236 și 250. A păstorit Biserica în anii de pace dinaintea prigoanei lui Deciu și a fost una dintre primele jertfe ale acelei prigoane.

Alegerea

Istoricul Eusebiu povestește că Fabian, un om venit de la țară, se afla la Roma când creștinii s-⁠au strâns să aleagă un nou episcop. În timp ce se gândeau la alți bărbați de seamă, un porumbel s-⁠a așezat pe capul lui. Adunarea a văzut aici arătarea Duhului Sfânt din ziua Botezului Domnului și l-⁠a ales cu glas de obște. A fost hirotonit la 10 ianuarie 236.

Păstorirea

Fabian a fost un bun orânduitor al Bisericii. După Cartea Pontifilor, a împărțit orașul în regiuni încredințate diaconilor și a pus șapte ipodiaconi, care să adune cu credință faptele mucenicilor. Prin bunele relații cu curtea imperială a putut aduce din Sardinia trupurile episcopului Ponțian și ale lui Ipolit și le-⁠a așezat în catacomba lui Calist. Origen i-⁠a scris pentru a-⁠și apăra învățătura. După Grigorie de Tours, a trimis în anul 245 șapte episcopi misionari în Galia, între care Dionisie la Paris. Povestea botezului împăratului Filip Arabul este probabil o legendă.

Mucenicia

Sub împăratul Deciu, care a poruncit tuturor să aducă jertfă zeilor, Fabian a primit cununa muceniciei la 20 ianuarie 250, mai degrabă în închisoare decât prin execuție. Sfântul Ciprian l-⁠a numit om „de neasemuit”, spunând că slava morții lui a răspuns curăției vieții sale. A fost îngropat în catacomba lui Calist, unde s-⁠a găsit lespedea cu inscripția grecească „Fabian, episcop, mucenic”.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 5 august, împreună cu Sfântul Mucenic Ponțiu, iar calendarul latin la 20 ianuarie. Sinaxarul grec spune că a murit prin sabie.