Nona

Sfânta Nona din Nazianz a fost soția Sfântului Grigorie cel Bătrân de Nazianz și mama Sfântului Grigorie Teologul, a lui Cezariu și a Gorgoniei, în Capadocia. A adormit în 374. Biserica o pomenește la 5 august. Toată familia ei este cinstită ca sfântă.

Era creștină și s-⁠a măritat cu un bogat aristocrat din Nazianz, în sud-⁠vestul Capadociei. Soțul ei, Grigorie, aparținea sectei ipsistarienilor, care se închinau Celui Preaînalt, într-⁠un amestec iudeo-⁠păgân. Sfântul Grigorie Teologul scrie: „Femeia dată de Dumnezeu părintelui meu a fost pentru el nu numai o ajutătoare, ceea ce nu miră prea tare, ci o povățuitoare. Ea însăși, prin cuvânt și faptă, îl îndrepta spre tot ce e mai bun. Zi și noapte cădea la Dumnezeu, în post și cu multe lacrimi, cerând să-⁠i dea mântuirea capului ei, și lucra neobosit asupra soțului, căutând să-⁠l câștige în felurite chipuri”. Sub îndemnul ei, soțul ei s-⁠a făcut creștin și în 325 a cerut botezul de la părinții Sinodului I Ecumenic, după care ea „a dat pildă de bună turmă”, rămânând pentru el „nu numai podoabă, ci și chip al virtuții”. Mult timp a fost fără copii și a făgăduit că, dacă va avea unul, îl va închina lui Dumnezeu. În somn a avut vedenia viitorului copil și i s-⁠a spus numele. Întâiul născut a fost Grigorie Teologul, care toată viața și-⁠a amintit povestea și și-⁠a socotit viața împlinire a făgăduinței mamei. Probabil, Sfânta Nona a avut o înrâurire hotărâtoare în creșterea copiilor ei, Grigorie, Cezariu și Gorgonia, în duhul evlaviei creștine, cei trei devenind sfinți.

În 351, povestește Grigorie, Nona s-⁠a îmbolnăvit greu și părea aproape de moarte. În drum spre un prieten, Grigorie s-⁠a grăbit la mama sa, care între timp începuse să se însănătoșească. Ea avusese o vedenie în care Grigorie îi dăduse turte minunate, însemnate cu semnul crucii și binecuvântate de el. Grigorie a pus-⁠o drept pildă de maică creștină. În 374 a murit soțul ei, iar ea a adormit curând după el, în timp ce se ruga în biserică, după ce îi supraviețuise și lui, și a doi dintre copiii ei. Tulburat de moartea părinților, Grigorie a scris în cinstea lor mai multe epitafuri.