Emidiu din Ascoli Piceno

Sfântul Sfințit Mucenic Emidiu a fost episcop al orașului Ascoli Piceno, în Italia, ucis după tradiție în prigoana lui Dioclețian, în jurul anului 303. Este ocrotitorul orașului. Biserica îl pomenește la 5 august. Este chemat în ajutor împotriva cutremurelor.

După Viața lui, scrisă probabil în secolul al XI-⁠lea de un monah de neam franc, a fost un păgân din Trier, care s-⁠a făcut creștin. A mers la Roma și a vindecat pe fiica paralitică a gazdei sale, Gratian, care îl primise în casa lui din Insula Tiberină, iar familia lui Gratian s-⁠a făcut creștină. A vindecat și un orb. Romanii, socotindu-⁠l fiu al lui Apolo, l-⁠au dus cu forța în templul lui Asclepios de pe insulă, unde a vindecat mulți bolnavi. El s-⁠a mărturisit creștin, a dărâmat altarele păgâne și a sfărâmat statuia lui Asclepios. A adus la credință mulți, mâniind pe prefectul orașului. Papa Marcel I, sau Marcelin, l-⁠a făcut episcop și l-⁠a trimis la Ascoli Piceno. Pe drum a mai convertit pe mulți și a făcut să țâșnească apă dintr-⁠o stâncă, lovind-⁠o cu toiagul.

Guvernatorul Polymius a încercat să-⁠l silească să se închine lui Jupiter și zeiței Angitia, ocrotitoarea orașului, și i-⁠a oferit de soție pe fiica lui, Polisia. Emidiu a botezat-⁠o în apele Tronto, cu mulți alții. Mâniat, Polymius l-⁠a decapitat în locul unde este azi templul Sant'Emidio Rosso, împreună cu Eupolus (Euplus), Germanus și Valentius (Valentinus). Se povestește că Emidiu s-⁠a ridicat și și-⁠a dus capul pe un munte, unde construise un paraclis, azi Sant'Emidio alle Grotte. După mucenicia lui, urmașii lui au năvălit în palatul lui Polymius și l-⁠au dărâmat.

Cinstirea lui este veche, dovedită de biserici închinate lui din secolul al VIII-⁠lea. Moaștele au fost mutate din catacomba Sant'Emidio alle Grotte în cripta catedralei, probabil în jurul anului 1000, sub episcopul Bernardo al II-⁠lea. În 1703 un cutremur puternic a lovit Marche, dar a cruțat Ascoli, ceea ce a fost atribuit lui. De atunci este chemat împotriva cutremurelor, iar orașul i-⁠a închinat o biserică în 1717. Alte localități l-⁠au ales ocrotitor, ridicându-⁠i statui, ca L'Aquila în 1732 și Cingoli în 1747. Se povestește că o vedenie strălucitoare a lui l-⁠a oprit pe Alaric să distrugă Ascoli în 409, că în 1038 ciuma adusă de trupele lui Conrad al II-⁠lea s-⁠a oprit când episcopul Bernardo I a chemat ajutorul lui și că în 1943 a ocrotit orașul de mișcările germane împotriva partizanilor.